Acneea vulgară este caracteristică adolescenţilor şi adulţilor tineri, deşi 10-20% din adulţi pot prezenta o formă oarecare a afecţiunii.
În adolescenţă, apariţia acneei este cauzată de creşterea eliberării de sebum de către glandele sebacee după pubertate.
În foliculii piloşi se formează chisturi mici, numite comedoane, cauzate de blocarea orificiului folicular prin retenţia de sebum şi material keratinos.
În plus, acţiunea bacteriilor (Proprionobacterium acnes) în interiorul comedoanelor eliberează acizi graşi liberi din sebum, provoacă inflamaţie în chist şi duce la ruptura peretelui chistului.
O reacţie inflamatorie de corp străin apare ca rezultat al exteriorizării de reziduuri uleioase şi keratinoase din chist.
Semnul distinctiv clinic al acneei vulgare este comedonul, care poate fi închis (punct alb) sau deschis (punct negru).
Comedoanele închise apar ca papule albe granuloase de 1-2 mm care sunt accentuate când pielea este întinsă. Ele sunt precursoare ale leziunilor inflamatorii de acnee vulgară.
Conţinutul comedoanelor incluse nu se evacuează cu uşurinţă. Comedoanele deschise, care rareori se transformă în leziuni inflamatorii de acnee, au un orificiu folicular mult dilatat şi sunt pline cu reziduuri uleioase oxidate, închise la culoare şi uşor de evacuat.
Comedoanele sunt de obicei însoţite de leziuni inflamatorii: papule, pustule sau noduli.
Cele mai timpurii leziuni ce apar în adolescenţă sunt în general comedoane uşor inflamate sau neinflamatorii, pe frunte. Ulterior apar leziuni inflamatorii mai caracteristice pe obraji, nas şi bărbie.
Cea mai frecventă localizare a acneei este faţa, dar afectarea pieptului şi spatelui nu este neobişnuită.
Cele mai multe forme rămân uşoare şi nu duc la cicatrice. Există cazuri însă când pot apărea chisturi şi noduli inflamatori mari, care pot drena şi provoca cicatrici semnificative.
Factori exogeni şi endogeni pot modifica expresia acneei vulgare. Fricţiunea şi traumatismele pot rupe microcomedoanele preexistente şi provocă leziuni de acnee inflamatorie.
Aplicarea de agenţi topici comedogenici cosmetici sau în preparate pentru păr şi expunerea topică cronică la anumiţi compuşi industriali care sunt comedogenici poate provoca sau agrava acneea.
Glucocorticoizii, aplicaţi topic sau administraţi sistemic în doze mari, pot de asemenea provoca acnee.
Alte medicaţii sistemice ca litiul, izoniazida, halogenii, fenitoinul şi fenobarbitalul pot produce erupţii acneiforme sau agrava acneea preexistentă.
Tratament
Tratamentul acneei vulgare este direcţionat spre eliminarea comedoanelor, eliminarea bacteriilor şi reducerea inflamaţiei.
Regiunile afectate de acnee trebuie păstrate curate, dar curăţarea viguroasă excesivă poate să agraveze acneea datorită rupturii mecanice a comedoanelor.
Tetraciclina sau eritromicina per os, în doze de 250-1000 mg zilnic, vor descreşte colonizarea cu bacterii a foliculilor.
Ele par să aibă de asemenea un efect antiinflamator independent de efectul antibacterian.
Agenţii topici, ca acidul retinoic, benzoil-peroxidul sau acidul salicilic, pot schimba modalitatea de descuamare epidermică, împiedicând formarea de comedoane şi ajutând la vindecarea chisturilor preexistente.
Agenţii antibacterieni topici ca benzoil-peroxidul, eritromicina, clindamicina sau tetraciclina topice sunt de asemenea adaosuri utile în terapie.
Acneea nodulo-chistică gravă care nu răspunde la antibiotice orale şi la terapia topică poate fi tratată cu retinoidul sintetic izotretinoin. Este utilizat în doze de 0,5-2,0 mg/kg/zi, în priză zilnică unică, timp de 15-20 de săptămâni.
Utilizarea acestui medicament este limitată de teratogenitatea sa (poate cauza malformaţii congenitale) şi femeile trebuie testate pentru sarcină înaintea iniţierii terapiei, trebuie să folosească o metodă de contracepţie în timpul tratamentului şi să fie testate pentru sarcină cât durează terapia.
Pacienţii primind această medicaţie dezvoltă o piele extrem de uscată şi cheilită şi trebuie urmăriţi pentru apariţia hipertrigliceridemiei.