Alopecia este definită ca fiind reducerea cantității de păr la nivelul zonelor în care acesta se găsește în mod normal.
Termenul de alopecie trebuie diferențiat de cel de atrichie, care înseamnă lipsa congenitală a părului prin lipsa foliculilor pilari, și de cel de hipotricoză, care se referă la reducerea cantității de păr în cadrul unor afecțiuni congenitale.
Prezenta alopeciei crează probleme de ordin estetic, psihologic, iar uneori alopecia sau hipotricoza fac parte din ansamblul unui sindrom congenital alături de alte alterări cutanate sau ale anexelor.
Alopeciile temporare / reversibile / necicatriciale sunt rezultatul unor procese endogene sau exogene, cu acțiune temporară.
Ele pot fi difuze (alopecia androgenetică, effluvium telogen, effluvium anagen) sau circumscrise (alopecia areată), traumatice, postinfecțioase, din dermatoze cronice ca eczema sau psoriazisul.
– alopecia androgenentică afectează 50% din bărbații cu vârsta de 50 de ani, 13% din femeile înainte de menopauză și 37% dintre femeile la menopauză.
– alopecia areată: prevalență de 0,1% în rândul populației, de două ori mai frecventă la femei.
– effuvium telogen: este vizibilă când cantitatea de păr care cade reprezintă 20-25% din părul scalpului.
– alopeciile permanente / nereversibile crează probleme medicale serioase dat fiind caracterul definitiv al alopeciei consecutiv distrucției ireversibile a foliculilor pilari sau absenței lor: necicatriciale congenitale și cicatriciale (dobândite sau genetice).
Alopecia androgenetică
Reprezintă 95% din totalul cazurilor de alopecie și reprezintă căderea progresivă a părului, genetic determinată, care apare la majoritatea bărbaților și la o parte din femei cu retragerea marginii fronto-parietale de inserție a părului.
Se caracterizează prin:
– debut la nivelul regiunii fronto-temporale sau la nivelul vertexului
– reducerea diametrului firului de păr (de 10 ori)
– variații ale diametrelor firelor de păr
– la bărbați: istoric familial de alopecie androgenetică la rude de gradul I sau II
– la femei asociere posibilă cu dereglări menstruale (amenoree sau oligomenoree) și ovar polichistic, acnee, hirsutism sau virilizare, istoric de infertilitate
– evoluție progresivă fără a putea fi previzibil ritmul de evoluție.
Citește și Pentru a pierde în greutate, mâncați ciocolată neagră!
Alopecia areată
Reprezintă o cădere focală a părului, de natură inflamatorie, de cauză necunoscută și cu o evoluție imprevizibilă. Se poate asocia cu afecțiuni autoimune, dereglări imunologice cu prezența unor factori indicând autoimunitatea bolii.
Se caracterizează prin:
– căderea părului în plăci rotunde, bine delimitate, cu extindere radiară a acestora, uneori în formă circulară
– peri „în semn de exclamație” la periferia plăcii alopecice
– peri „cadaverizați” – semn de evolutivitate
– eventual hiperkeratoză pilară
– piele lucioasă, elastică, apoi, în timp, atrofică
– asocierea alopeciei sprâncenelor, genelor, perilor axilari, pubieni
Effluvium telogen
Reprezintă o cădere difuză, temporară a părului, în care intervine o scurtare a ciclului pilar și o creștere a proporției firelor telogene.
Se caracterizează prin:
– reducerea densității firelor de păr la nivelul scalpului, cu caracter difuz sau, uneori, mai ales la nivelul zonei parietale
– apariția alopeciei difuze după intervenția unuia dintre următorii posibili factori: anemie feriprivă, hiper sau hipotiroidism, postpartum, dietă inadecvată, contracepție orală sau stoparea ei, postmedicamentos (hormoni, hipolipemiante, anticonvulsivante, citostatice, antihipertensive, psihotrope etc), expunere accidentală la substanțe toxice, insuficiență renală cronică, alterare a funcției hepatice, sifilis secundar.