Parodontita, cunoscută în trecut și ca parodontoză, este o boală a țesuturilor care susțin dintele în os. Boala afectează 10-20% din populația țărilor dezvoltate și aflate în dezvoltare, cum este și România.
Cauza principală o reprezintă bacteriile aflate în șanțul dintre dinte și gingie, precum și un răspuns exagerat al organismului la infecție.
Bacteriile produc resorbția osului ce susține dintele, care, la rândul său, „trage” gingia după el, dezgolind rădăcina dintelui și mobilizându-l, ducând în cele din urmă la pierderea lui.
Prezența tartrului, a obturațiilor (plombelor) sau lucrărilor incorecte și a aparatelor ortodontice pot favoriza apariția bolilor parodontale.
De asemenea, unele medicamente (antiepilepticele, medicația pentru cardiaci, anticoncepționalele) pot să influențeze starea gingiei.
De obicei, problemele debutează printr-o formă superficială (gingivita), când încă nu este afectat osul ce susține dintele.
Gingivita se manifestă prin sângerări ce apar la periaj sau spontan, miros urât al gurii, uneori dureri sau mâncărimi ale gingiilor.
În acest moment, boala este reversibilă, putând fi tratată complet prin detartraj și o îmbunătățire a igienei orale.
Dacă starea persistă, se ajunge la forma ireversibilă, când osul este afectat (parodontita).
Pe lângă sângerările gingivale și halenă, pot să apară retrageri ale gingiei, iar dintele devine mobil, uneori chiar pierzându-se spontan.
Există forme agresive, care evoluează rapid, afectând mai ales persoanele tinere, și forme cronice, care au o evoluție mai lentă, cu manifestări mai reduse.
Parodontitele trebuie tratate, vindecarea sau oprirea lor în evoluție neobținându-se decât cu un tratament adecvat.
Chiar dacă parodontitele trec prin etape în care manifestările dispar, nu înseamnă că boala s-a vindecat, ci doar că este într-o fază de repaus, ea evoluând în continuare.
Tratamentul lor constă într-o curățare profundă a spațiilor formate între dinte și gingie (pungi), sub anestezie locală, fie cu instrumente ultrasonic și manuale, fie prin intervenții chirurgicale.
În cadrul intervențiilor chirurgicale, pierderea de os se poate compensa prin adăugare de substituenți de os sau chiar de substanțe ce conțin celule formatoare de os.
La fel, pierderea gingiei poate fi tratată prin adăugare de gingie din apropiere.
Condiția esențială pentru un tratament corect și eficient este depistarea precoce în cabinetul stomatologic de către un medic specialist.
