Poate ați observat că există persoane a căror companie încercați să o evitați cu orice preț, în special atunci când se pune problema unei apropieri la mai puțin de jumătate de metru.
HALENA! – afecțiunea caracterizată prin respirația urât mirositoare (fetidă), care ține toată lumea la distanță de nefericiții pe care a căzut acest necaz.
Se știe că o respirație proaspătă nu este doar un semn de farmec personal, ci și un factor de civilizație. Situația este destul de incomodă pentru persoana în cauză, cât și pentru cei din jur, putându-se ajunge la afectarea vieții sociale sau chiar la destrămarea unor cupluri.
Halena are legătură, în primul rând, cu alimentele ingerate. În timpul digerării, unele alimente pot altera respirația în mod trecător – usturoiul, ceapa, prazul, ridichile, varza acră, sosurile grase, friptura în sânge, maioneza, tutunul, alcoolul , dar efectul acestora nu durează prea mult timp.
Un emulsificator gastric sau un accelerator al secreției biliare sunt suficiente ca să șteargă rapid aceste efecte neplăcute. În acest sens, medicamentele antiacide și antireflux trebuie luate însă la recomandarea strictă a medicului.
O altă cauză a mirosului greoi degajat de cavitatea bucală este reprezentată de afecțiunile dentare. Cariile neglijate, însoțite sau nu de afecțiuni gingivale sau parodontale și ale osului de susținere a dintelui (gingivite, abcese dentare, pungi parodontale) dau naștere unui miros specific de infecție dentară.
Problemele bucale, ca inflamațiile și infecțiile, sunt și ele susceptibile de a altera mirosul respirației. Printre cele mai curente se numără micozele și anginele.
După fiecare masă, dinții trebuie periați sau, dacă acest lucru nu este posibil, cavitatea bucală trebuie clătită bine, întrucât compușii volatili ai sulfului, formați prin descompunerea microbiană a resturilor alimentare de pe suprafața dinților și a limbii, determină apariția halenei.
Halena mai este întâlnită în xerostomie (gura uscată – simptom apărut ca urmare a scăderii fluxului salivar, mijlocul prin care sunt „spălate” suprafețele dentare). La persoanele sănătoase poate fi întâlnită în cazuri de vorbire îndelungată sau chiar după somn.
Bolile sinusurilor, cum sunt rinitele și sinuzitele cronice, alterează și ele mirosul respirației. Halena mai poate să apară și în cazuri de amigdalită, inflamație a faringelui, digestie deficitară, deficit de vitamina C, diabet, uremie sau o problemă gastrointestinală. De asemenea, stresul poate fi o cauză deloc neglijabilă a aceleiași respirații urât mirositoare.
Aciditatea gastro-esofagiană perturba respirația la unele persoane, care nu au obligatoriu și manifestări digestive. În acest caz, tutunul și alcoolul pot fi cauze principalele, iar respirația are un miros greoi, fetid.
Alți factori ce se fac „vinovați” de apariția respirației urât mirositoare sunt ovulația feminină, carența de vitamine, băuturile prea calde, consumul de tranchilizante sau abuzul de vitamina B.
Ce e de făcut?
Consultul stomatologic regulat este obligatoriu, urmat de detartraj și perierea profesională a dinților de cel puțin două ori pe an. Pacienții vor adopta o igienă riguroasă în care vor peria dinții de cel puțin doua ori pe zi după fiecare masă și în acest sens mai pot fi utilizate ața dentară (pentru locurile în care periuța nu pătrunde) și apa de gură (mai ales dimineața).
Deosebit de importantă este toaleta dinților seara, înainte de culcare, pentru a nu lăsa nimic de lucru bacteriilor anaerobe în timpul somnului.
Nu utilizați periuța de dinți doar pentru perierea dinților, placa bacteriană se depune și pe gingii și pe limbă, așadar îngrijiți-vă de întreaga gură. Tratați-vă afecțiunile dentare și parodontale pentru că, în lipsa unui tratament de fond, pasta de dinți, guma de mestecat, apa și spray-urile de gură nu fac decât să mascheze mirosul pentru o perioadă scurtă de timp, fără să îl îndepărteze.
Așadar, adresați-vă medicului stomatolog și vă veți îmbunătăți starea de sănătate orală chiar de astăzi!
