Italiencele sunt singurele femei din Europa Occidentală care sunt mai zvelte în prezent comparativ cu anii 1980, această tendință datorându-se unei schimbări a modelului cultural, unei atenții mai mari față de silueta lor, dar și celebrului regim mediteranean.
Un studiu realizat la scară mondială pe parcursul a peste 20 de ani, publicat în revista britanica The Lancet, a relevat faptul că Indicele de Masă Corporală (IMC) al femeilor italiene era de 25,2 în 1980, depășind cu foarte puțin nivelul de la care o persoană începe să fie considerată supraponderală, dar a scăzut până la 24,9 în 1990 și până la 24,8 în 2000 și în 2008.
„Un prim factor ar putea fi creșterea în înălțime a femeilor italiene, care și-au păstrat aceeași greutate, iar acest lucru antrenează o scădere a IMC-ului”, a declarat profesorul Pietro Migliaccio, președintele Societății italiene pentru științele alimentației.
Dacă pe atunci înălțimea medie era de 1,60 – 1,62 metri, Italia „este capabilă acum să aibă echipe de baschet și de volei”, a adăugat același profesor italian, care atribuie această evoluție „unei alimentații mai bune și unei vieți mai sănătoase”.
Însă, în opinia acestui specialist, femeile italiene sunt mai zvelte ca în trecut deoarece ele „ acordă o importanță foarte mare frumuseții lor și sănătății lor”.
„Dacă le privim pe scandinave, nemțoaice și ucrainence, ele sunt superbe la vârsta de 18-20 de ani, însă apoi se neglijează și când ajung la 35 de ani sunt deja decrepite”, a adăugat Pietro Migliaccio.
În plus, atunci când se plimbă pe străzile din Roma și Milano, profesorul Pietro Migliaccio spune că nu mai poate să facă diferența între o italiancă de 40 de ani și o alta de 60 de ani, sau între una de 30 de ani și o alta de 40 sau 45 de ani.
„Acest lucru nu se datorează doar faptului că ele merg mai des la coafor. Italiencele sunt printre cele mai elegante femei din Europa și țin mai mult ca altele la silueta lor”, a continuat Migliaccio. În opinia sa, femeile din Italia își fixează un obiectiv strict pentru ceea ce înseamnă talia ideală, chiar și atunci când sunt supraponderale sau obeze.
Maria Rosaria D’Isanto, biolog nutriționist la Treviso, consideră că această evoluție reprezintă rezultatul unor importante schimbări culturale și sociologice: „Nivelul de educație a crescut și odată cu el a crescut și conștientizarea opoziției dintre greutatea în exces și starea bună de sănătate. Avem o nouă generație, diferită de cea care era adepta sloganului «grasă și frumoasă»”.
Numeroase campanii de sensibilizare au fost făcute în ultimii 30 de ani în școlile italiene, iar femeile din această țară fac exerciții fizice mult mai des decât doamnele din alte țări.
„În schimb, însuși conceptul de frumusețe estetică s-a schimbat, evoluând uneori chiar către o fascinație excesivă pentru silueta extrem de slabă. Acesta este un model extrem de diferit față de modelul de frumusețe existent după al Doilea Război Mondial, dacă analizăm fotografiile marilor actrițe din anii ’50 precum Sofia Loren și Gina Lollobrigida”, a adăugat cercetătoarea italiană.
Un alt factor important este, în opinia ei, „repunerea în valoare în anii ’80 a regimului mediteranean”, bazat pe ulei de măsline, fructe, legume și bogat în fibre.
Spre deosebire de Franța, „unde cultura culinară este bogată în grăsimi, brânzeturi și unt, în Italia ea are la bază uleiul de măsline, oamenii sunt mai conștienți față de grăsimi și ezită înainte de a le adăuga în mâncărurile pe care le prepară”, a precizat nutriționista italiană.
Citește și Cine mănâncă puțin trăiește mai mult!
