În 1800, Davy descoperă siliciul, despre care a crezut a fi un compus şi nu un element, dar în 1811 Gay Lussac şi Thenard obţin primul silicon amorf impur prin încălzirea de potasiu cu tetrafluorrura de siliciu.
În anul 1824 Berzelius, creditat cu descoperirea, obţine silicon din siliciu amorf prin aceeaşi metodă generală şi pe care îl purifică prin eliminarea fluosilicaţilor prin spălări repetate.
Siliconii sunt de fapt o familie de compuşi chimici. Ei sunt fabricaţi din siliciu, care este un element natural, al doilea element cel mai abundent pe pământ, alături de oxigen. Siliconii pot fi realizaţi într-o varietate de forme. Ei se obţin prin hidrolizarea clorurii de siliciu organic.
Hidroliza şi condensarea clorosilanilor diferit substituiți pot fi folosite pentru a produce un număr foarte mare de produse polimerice (siliconi), variind de la lichide la solide tari, cu multe proprietăţi.
Siliconul se găseşte în multe alte tipuri de implanturi, cum ar fi implanturile faciale, protezele articulare, sisteme de drenaj, etc.
Chirurgia frumosului beneficiază de calităţile siliconului: hiporeactivitate, densitate variabilă de la lichid (uleiuri) la solid.
Astfel, siliconul se constituie în cel mai utilizat material implantabil. Este predictibil, putând suplini forme variate, simulând atât ţesuturi cu densitate moale, precum cel al sânului – implantele mamare, dar şi densităţi asemănătoare muşchiului – implantele de gambe sau fese.
Siliconul cu densitate mare simulează osul în implantele malare, refăcând volumul pomeţilor, putând fi modelat pentru a obţine forma dorită, la fel ca şi în cazul piramidei nazale.
Sau poate umple defecte de ţesut, putând fi administrat pe cale injectabilă, pentru refacerea volumului la nivelul feţei sau corpului.
Formele sale sunt variate, putând fi folosit ca preformate, cum sunt implantele mamare, sau pot fi prelucrate intraoperator pentru a obţine formele necesare în corecţiile pe care le dorim.
Hiporeactivitatea sa şi predictibilitatea formelor îi asigură o poziţie de vârf în obţiunile de utilizare în chirurgia frumuseţii corporale.
În 2006, FDA a aprobat implanturile de silicon, concluzionând că produsele de silicon au fost determinate ca fiind sigure.
Astfel, frumuseţea va depinde în continuare de imaginaţia pe care producătorii şi plasticienii o vor avea în legătură cu posibilităţile de utilizare a siliconului în scopul îmbunătăţirii aspectului.
Articol scris de dr. Lucian Popa, medic primar chirurgie plastică, reconstructivă și estetică
Iași
0745.634.684
lucpopa@yahoo.com
Citește și De ce avem viaţa pe care o avem!
