LOADING

Scrie...

Anghinarea elimina substantele toxice din ficat si rinichi

Share

Originara din sudul Spaniei, anghinarea (Cynara scolymus) a fost introdusa in terapeutica inca din secolul al XVI-lea, insa abia in anul 1931 s-a stabilit actiunea coleretica a acestei plante, iar mai tarziu studiile facute au confirmat ca aceste proprietati se datoreaza cinarinei si polifenolilor. Planta creste in flora spontana, are frunze mari, lungi pana la 1,20 m, paroase

In scopuri terapeutice, de la anghinare se folosesc doar frunzele si radacinile, care contin cinarina, polifenoli, flavone, un principiu amar, inulina, saruri de potasiu si magneziu. Recoltarea se face de la inceputul infloririi (iulie) pana toamna tarziu, inainte de aparitia primelor geruri (noiembrie). Uscarea se face la umbra, in incaperi bine aerisite.

Datorita continutului bogat in principii amare, acid lactic, vitamine, saruri minerale si tanin, anghinarea are proprietati antibiotice si antitoxice. Din punct de vedere terapeutic, frunzele de anghinare se caracterizeaza prin efecte sigure asupra bolilor de ficat si rinichi, avand proprietatea de a mari secretia biliara si diureza, regland in acelasi timp procesul de formare a colesterolului. In paralel cu acest efect, ceaiul de anghinare are si insusirea de a diminua zaharul din sange, dand bune rezultate in unele forme de diabet. Actiunea antidiabetica s-ar datora unei oxidaze. Ca diuretic, ceaiul de anghinare se recomanda in nefritele acute si cronice, deoarece mareste volumul de urina si favorizeaza, in acelasi timp, eliminarea ureei si a substantelor toxice ce se formeaza la nivelul ficatului si rinichilor. Datorita eliminarii de toxine, se observa efecte favorabile in tratamentul urticariilor si a diferitelor forme de prurit (mancarime). Bune rezultate da ceaiul de anghinare si in bolile tubului digestiv manifestate prin constipatie, varsaturi, enterite, fermentatii intestinale, colite, hemoroizi si lipsa poftei de mancare. Ceaiul de anghinare mai este un bun adjuvant in unele afectiuni ale inimii, care se manifesta prin hipertensiune, ateroscleroza si angina pectorala. Cercetarile mai noi atribuie anghinarei proprietati antimicrobiene.

Pentru prepararea ceaiului de anghinare, se pune intr-un vas o lingura de frunze maruntite, care se oparesc in 500 g apa clocotita. Dupa racire, se strecoara lichidul si se indulceste cu miere de albine. O parte din ceai se bea dimineata, pe stomacul gol, dupa care bolnavul va sta culcat o jumatate de ora pe partea dreapta. Restul cantitatii de ceai se va bea in cursul zilei, cu o jumatate de ora inaintea meselor principale. Este bine ca tratamentul cu anghinare sa se faca progresiv, incepand cu doze mici, in primele zile, care apoi sa creasca treptat. Tratamentul va dura 20-30 zile, urmat de o luna pauza, dupa care se va relua.

Tag:

Din aceeași categorie

Lăsați un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *