Principiile active din arnica (Arnica montana) stimuleaza imunitatea, fiind inrudite cu cele ale echinaceei.
Exista insa cateva calitati care individualizeaza arnica si care o fac un ajutor nepretuit pentru sanatate.
In primul rand, arnica stimuleaza imunitatea nespecifica la nivelul gatului si al cailor respiratorii superioare, protejandu-le de infectii si fiind ideala pentru cei care sunt mai mereu ragusiti, au amigdalita cronica, faringita, sinuzita. Apoi, folosita extern, arnica imbunatateste circulatia, incalzeste extremitatile si creeaza o stare de confort fizic, fiind excelenta pentru persoanele sensibile la frig (frigul fiind unul din principalii dusmani ai imunitatii). Nu in ultimul rand, arnica este un ajutor pretios atunci cand boala s-a instalat, intrucat elimina senzatiile de slabiciune si ameteala, tonifica inima (care este solicitata mai ales in bolile cu febra puternica) si regleaza, prin mecanisme inca necunoscute, temperatura corpului.
Tinctura de arnica se prepara la fel ca si celelalte tincturi din plante, putand fi mai concentrata sau mai putin concentrata. Intern, se iau cate 30-40 de picaturi, de 3 ori/zi, diluate in apa, pe stomacul gol, vreme de 30 de zile, pentru o cura de amplificare a imunitatii. Atunci cand boala s-a instalat, se pot lua 4-5 doze pe zi la adulti. La copiii sub 7 ani aceasta planta nu va fi administrata decat sub supraveghere medicala, cei peste aceasta varsta putand lua 5-10 picaturi de 3 ori/zi.
Extern, in tratamentul infectiilor gatului se face gargara cu arnica – 1-2 lingurite de tinctura la jumatate de pahar de apa, dar cu atentie, pentru a nu inghiti preparatul. Persoanele care au circulatia periferica deficitara, fiind foarte sensibile la frig, vor face inainte si dupa expunerea la frig frictionari energice ale membrelor si toracelui cu aceasta tinctura, dupa care vor aplica o pelicula subtire dintr-un unguent natural (de tataneasa sau musetel) pe locurile frictionate.
