Gulia (Brasica oleracea var. ongyloides) conţine numeroase săruri minerale de calciu, fosfor, potasiu, magneziu, sulf, esenţă sulfo-azotată, iod, arsenic, zaharuri, vitaminele A, B, C. Este o sursă excelentă de fosfor.
După calciu, fosforul este mineralul conţinut în cantitatea cea mai mare de organismul nostru. Fosforul joacă un rol esenţial în formarea şi menţinerea sănătăţii oaselor şi dinţilor, contribuie la creşterea şi regenerarea ţesuturilor şi ajută la menţinerea ph-ului sângelui.
O vitamină importantă conţinută de gulie este B6, care este folosită de organism în metabolismul proteinelor şi al acizilor graşi, contribuie la fabricarea globulelor roşii şi le permite acestora să transporte mai mult oxigen şi ajută la buna funcţionare a sistemului imunitar.
Gulia este şi o excelentă sursă de vitamina C, care contribuie la sănătatea oaselor, cartilajelor, dinţilor şi gingiilor, protejează contra infecţiilor, favorizează absorbţia fierului, accelerează cicatrizarea rănilor şi are proprietăţi antioxidante.
Sucul de gulie, un excelent dizolvant uric
Gulia este revitalizantă, diuretică, dizolvant uric, antiscorbutică, având efect răcoritor, pectoral şi emolient. Se poate folosi în caz de abcese, acnee, afecţiuni pulmonare, angine, bronşite, tuse, cistite, degerături, eczeme, enterite, furuncule, gută, guturai, litiază renală, obezitate, oboseală generală, tuse. Sucul de gulie este un excelent dizolvant uric şi este util suferinzilor de gută.
Studiile au arătat că un consum regulat de legume din familia crucifere – din care fac parte gulia, varza, varza de Bruxelles, conopida, broccoli sau ridichile – contribuie la prevenirea unor tipuri de cancer precum cancerul pulmonar.
Având puţine calorii – 100 g de gulie crudă are doar 27 de calorii – gulia este indicată în curele de slăbire. Mai este indicată în controlul diabetului, deoarece ajută la stabilizarea nivelului glucozei din sânge, dar şi în infecţiile virale.
Moduri de preparare
Decoct în apă sau în lapte: 100 g la litru, în afecţiunile pulmonare, guturai, angine. Excelent pentru bolnavi, în general.
Sirop de gulie: se pregăteşte scobind în gulie şi umplând cavitatea cu zahăr sau miere de albine. Siropul se formează în câteva ore. Se administrează cu linguriţa, având aceleaşi indicaţii terapeutice ca şi decoctul.
Contra eczemei, acnee: consumul zilnic de puţină gulie crudă. Gulia fiartă este foarte digerabilă. Se va consuma cu folos şi crudă, dată pe răzătoare, împreună cu alte crudităţi.
Seminţe măcinate: 6 g într-o infuzie de tei, contra calculilor renali sau biliari, dar şi a răcelilor.
Utilizări externe
Angină: se fierbe o gulie mare, tăiată în bucăţi, în 0,5 l de apă pentru gargară.
Degerături: se coace în cuptor o gulie cu coajă (este coaptă când intră degetul în ea). O lăsăm să se răcească uşor şi o tăiem în două. Frecăm degerăturile cu jumătăţile ei, presând uşor, ca să iasă sucul.
Accese de gută, abcese, furuncule: acelaşi procedeu ca pentru degerături.
Citește și Vedete care au avut alt nume la naștere
