Insuficienţa cardiacă reprezintă sindromul clinic caracterizat prin incapacitatea inimii de a asigura debitul circulator necesar acoperirii necesităţilor metabolice ale organismului sau asigurarea acestui debit se face cu preţul creşterii simptomatice a presiunilor de umplere ventriculare.
Cu alte cuvinte, inima nu mai poate pompa sângele necesar funcționării optime a organismului sau, dacă reușește acest lucru, depune un efort mult mai mare, care duce la apariția unor simptome caracteristice insuficienței cardiace.
Insuficiența cardiacă reprezintă, din punct de vedere evolutiv, stadiul final al majorității afecțiunilor cardiace.
Simptome:
Dispneea (senzația de sufocare) apare inițial la eforturi mari, iar ulterior, în evoluție, la eforturi din ce în ce mai mici (pacientul își limitează de obicei singur capacitatea de efort)
Dispneea paroxistică nocturnă (senzația de sufocare în somn)
Astmul cardiac
Edemul pulmonar acut
Tusea este echivalentul dispneei la unii pacienţi cu insuficiență cardiacă. Este de obicei seacă, rareori productivă, în acest caz asociindu-se o suprainfecție bronșică.
Hemoptizia (expectorația cu sânge) apare de obicei prin ruptura unor anastomoze din pereţii bronșici.
Astenia (fatigabilitatea) traduce în general o irigație tisulară deficitară, pe fondul debitului cardiac scăzut.
Citește și NUTRIȚIE ȘI DIETETICĂ