LOADING

Scrie...

Share

Este evident ca cea mai mare atentie in tratamentul cancerului de san va fi acordata tratamentului insusi al cancerului, eradicarea sa captand toata atentia.

Totusi, in functie de stadiul tumorii, dupa o consultare a chirurgului oncolog cu chirurgul plastician, se poate aprecia siguranta realizarii reconstructiei sanului in aceeasi etapa operatorie sau transformarea reconstructiei intr-o indicatie intarziata.

Este luat in consideratie aspectul intraoperator al tumorii si tesuturilor sanului, cat si ganglionii limfatici si afectarea lor de procesul tumoral. Poate deriva din acest aspect tipul de cura chirurgicala adoptata. Indicatia acestei reconstructii este justificata de sentimentul de integritate pe care il determina precum si recastigarea feminitatii.

Tratamentul chirurgical al sanului postmastectomie include doua tipuri de proceduri:

1. reconstructia cu expander/implant

2. reconstructia autogena (cu tesuturi proprii)

1. Optiunile chirurgicale in reconstructia de san sunt reprezentate de:

  1. Expander temporar urmat de inlocuirea acestuia de un implant permanent
  2. Expander-implant permanent
  3. Reconstructia cu implant permanent
  4. Reconstructia cu lambou musculo-cutan din latisimus dorsi asociat cu expander sau implant
  5. Lambou musculo-cutan din latisimus dorsi
  6. Lambou musculo-cutan din muschiul drept abdominal

Acordul realizat preoperator partajeaza raportul intre excizia chirurgicala si defectul rezultat si metoda impusa de reconstructie.

Reconstructia cu expander/implant

Plasarea expanderului sub tesuturile moi ale toracelui poate realiza o marire de volum suficienta pentru a compensa un san de marime mica sau medie. Buzunarul creat sub muschiul mare pectoral se intinde lateral pana la seratus anterior, linia axilara anterioara, iar inferior pana la fascia dreptului abdominal. In cazul in care implantul nu este acoperit in totalitate de muschiul mare pectoral, se va folosi o matrice dermala (ADM).

Dupa plasarea expanderului, acesta se umple cu o cantitate minima de ser fiziologic, cantitate care sa elimine cutele, dar sa nu determine presiune asupra suturilor tesuturilor suprajacente.

Expandarea percutana incepe in jur de doua saptamani postoperator si se realizeaza saptamanal in functie de toleranta tesuturilor. Se injecteaza 50-100 ml la fiecare expandare. Expandarea completa se realizeaza obisnuit in 2-6 luni, conducand in final la un volum asemanator cu a sanului controlateral. in functie de aspectul sanului indemn, acesta poate constitui tinta unei operatii de corectie a formei pentru a simetriza estetica celor doi sani.

Rezultatele obtinute sunt incurajatoare pentru pacienta, crescand increderea in sine si dorinta de a depasi momentul, cu influenta pozitiva asupra tratamentului cancerului de san in ansamblu.

2. Reconstructia cu tesuturi proprii

Reconstructia sanului prezinta beneficii evidente din punct de vedere psihologic. Cele mai frecvente motivatii:

  1. Lipsa necesitatii de a purta o proteza externa
  2. Posibilitatea de a folosi diverse tipuri de imbracaminte
  3. Recastigarea feminitatii
  4. Sentimentul de integritate

Managementul reconstructiv include 2 tipuri de proceduri – cu folosirea implantului sau a tesuturilor autologe (proprii).

Momentul reconstructiei, precoce sau secundar, depinde de statusul tumoral si acesta este stabilit de comun acord intre oncolog, plastician si pacienta.

Reconstructia cu tesuturi autologe a devenit din ce in ce mai sofisticata in ultimii 20 de ani.

Folosirea lamboului abdominal (TRAM flap) are o serie de avantaje, printre care dimensiunea lamboului si realizarea unei lipectomii concomitente sunt importante. Operatia debuteaza cu o incizie abdominala joasa si separarea lamboului muscular din dreptul abdominal purtator al vascularizatiei, iar dupa incizia care delimiteaza lamboul se poate mobiliza ascendent. Tegumentul toracic este decolat pentru a realiza un buzunar, iar intre abdomen si torace se creaza un tunel prin care lamboul va fi trecut pana la noua sa pozitie. Peretele abdominal este reconstruit, iar cura abdominala este completata de lipectomie.

Desi nu constituie prima optiune de reconstructie, lamboul muscular din latisimus dorsi reprezinta o metoda de reconstructie a sanului, mai ales in situatia in care post iradiere calitatea tesuturilor toracice a avut de suferit iar lamboul aduce un tesut cu vascularizatie buna. De cele mai multe ori asocierea cu un implant mamar este necesara pentru simetrizarea volumului. De asemenea, cicatricile restante toracice anterioare si posterioare (de la locul donor) pot constitui un impediment in alegerea metodei.

Lamboul dorsal este creat prin disectie din distal spre proximal, iar apoi acesta este transferat printr-un tunel la nivelul toracelui anterior. Un buzunar subpectoral este creat cu asezarea lamboului in pozitia dorita si se sutureaza partea superioara a muschiului latisimus dorsi la segmentul inferior al muschiului pectoral. Retropectoral se dispune un implant de marime potrivita si se inchide leziunea cu pastrarea unor tuburi de dren.

Postoperator pacientele raman in pat pentru cateva zile, se asigura protectie antibiotica pentru 5 zile, iar drenajele raman pana la diminuarea cantitatii de exudat sub 30 de mililitri /24 ore.

Complicatiile legate de suferinta vasculara a lambourilor este putin importanta, insa deplasarea implantului, derapaje ale pozitiei lambourilor, retractia capsulara ca si hematoamele si infectia sunt descrise frecvent postoperator, ceea ce impune o alegere atenta a candidatelor pentru reconstructie, precum si masuri riguroase atat inainte, cat si in timpul si postoperator.

Articol scris de dl dr Lucian Popa, medic primar chirurgie plastica, reconstructiva si estetica

Iasi

0745.634.684

lucpopa@yahoo.com

www.estetica-iasi.ro

 

Tag:

Din aceeași categorie

Lăsați un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *