Pentru detoxifierea organismului nu există leacuri mai bune decât plantele culese primăvara. Sucurile, salatele şi ceaiurile din frunze proaspete, tulpini şi rădăcini elimină toxinele şi surplusul de grăsime, reînnoiesc provizia de minerale a organismului, previn alergiile şi alte afecţiuni de sezon.
Macrişul iepurelui (Rumex acetosa) este o plantă care creşte în pădurile umbroase, mai ales de molid, brad şi fag. Este deseori confundată cu trifoiul, numai că are frunzele mai mici şi un gust acrişor foarte plăcut.
Este utilizată ca reconfortant şi stimulent al digestiei. Are efecte vitaminizante şi remineralizante.
Frunzele de macriş se pot consuma ca atare, proaspăt culese, sau se folosesc sub formă de salată, cu puţin ulei şi zarzavat tocat mărunt, ca adaos în salatele de legume, în aperitive, ca zarzavat şi înăcritor în ciorbe.
Iarna, conservate în miere, se utilizează ca vitaminizant şi tonic aperitiv.
Pentru a obţine suc de macriş, se ia un pumn de frunze proaspăt culese, se spală şi se pun într-un mojar din porţelan; se adaugă 50 ml apă, se pisează bine, apoi se filtrează.
Lichidul obţinut se bea pe stomacul gol sau se foloseşte în aplicaţii externe. Sucul de macriş este indicat în avitaminoză, câte 50-100 ml, zilnic, băut pe stomacul gol, înainte de masă.
În astenia de primăvară şi stări de inapetenţă, sucul de macriş băut zilnic şi consumul de salată au un efect înviorator deosebit. Creşterea apetitului are loc pe fondul unei dezintoxicări a organismului şi a unei îmbunătăţiri a digestiei.
Principiile active din macriş stimulează producţia de sucuri gastrice. Salata din frunze de macriş consumată înainte de masă are darul de a accelera digestia. Se face o cură cu salată vreme de o săptămână.
Citeşte şi Combateţi eficient astenia de primăvară
Pentru bolile hepatice cronice, ca drenor hepatic de excepţie, se bea în fiecare dimineaţă o combinaţie de suc de macriş (50 ml) şi suc de păpădie (50 ml, preparat din părţi aeriene şi rădăcini proaspete).
În cazurile de cancer şi scleroză în plăci, sucul de macriş are un efect puternic, deoarece dinamizează digestia, favorizează eliminarea substanţelor reziduale, măreşte apetitul şi elimină temporar stările de vomă.
Cu puţin timp înainte de masă, se beau 50 ml suc proaspăt.
Febra scade dacă se beau câteva înghiţituri de suc sau se mestecă frunze de macriş.
Când febra este foarte ridicată, se recomandă pulbere din coajă de salcie (o linguriţă); se ţine sub limbă 10 minute, apoi se înghite cu 50 ml suc de macriş.
Pentru combaterea inflamaţiilor gurii şi gingiilor, se clăteşte gura cu suc de macriş, de 4-5 ori pe zi, prima oară dimineaţa, înainte de periajul dinţilor. După clătire, sucul (care este bine să fie ceva mai concentrat) se ţine câteva minute în gură.
Doza optimă de frunze proaspete de macriş care poate fi consumată zilnic este de 50-80 g pentru un adult, 25-40 g pentru copii mai mari de 12 ani şi 12-20 g pentru copii cu vârste între 4 şi 12 ani.
În doze mai mari de 100 g/zi, macrişul produce lipsă de calciu, ameţeală, leziuni renale.
Macrişul este contraindicat celor cu litiază renală (mai ales cu oxalaţi), boli de plămâni grave, astm, sensibilitate gastrică şi artrită.
