LOADING

Scrie...

Share

Varsta, graviditatea, alaptarea sau pur si simplu gravitatia, determina o data cu trecerea timpului ptoza sanului. La aceasta, adaugarea atrofiei acestuia va accentua gradul de ptoza.

Dependent de gradul de ptoza, apreciat in functie de pozitia glandei si areolei fata de santul submamar si una fata de alta, sunt descrise o multitudine de tehnici de mastopexie, inca din 1800. Scopul interventiei chirurgicale este acela de a reconforma aspectul rotund-ovalar (picatura) a sanului, pornind de la aspectul plat pe care sanul il capata in timp.

Au fost descrise o multitudine de tehnici, cele mai multe bazandu-se pe tehnica T-ului inversat. Cicatricile reprezinta un dezavantaj in ceea ce priveste acceptarea interventiei chirurgicale de mastopexie. Ulterior, in dorinta de a minimaliza cicatricile, au fost descrise tehnici de mastopexie periareolara si verticala. Astfel se pot descrie in functie de particularitatile preoperatorii ale sanului trei tipuri de mastopexie:

  1. Clasica, cu incizii in T inversat (McKissock, Pitanguy, Ribeiro etc.) cu cicatrici dispuse in jurul areolei mamare, continuate in jos pana la santul submamar si in lungul acestuia. Incizia orizontala se realizeaza cat mai scurta cu putinta, dar fara a afecta forma proiectata a sanului.
  2. Mastopexia verticala (Lassus-Lejour) – cicatricile postoperatorii se gasesc in jurul areolei si vertical pana in santul submamar, dar fara cicatrice orizontala. Cicatricea verticala are un aspect mai ingrosat initial si se remaniaza in aproximativ trei luni postoperator.
  3. Mastopexia periareolara utilizata in procedurile minore, cicatricile fiind dispuse doar periareolar. Postoperator pliuri ale cicatricii sunt prezente, fenomen care se amelioreaza pana la disparitie in lunile care urmeaza.

Mastopexia cu augmentare (Gonzales-Ulloa) realizeaza reconformarea sanului, concomitent realizandu-se si pozitionarea unui implant mamar. Realizarea cu riscuri minime se preteaza in cazurile cu ptoza moderata. Pacientele trebuie avizate asupra posibilitatii unei revizii ulterioare.

Amandoua procedurile au ca scop ascensionarea pozitiei sanului fata de peretele toracic si repozitionarea areolei mamare in polul anterior al sanului. Mastopexia cu augmentare este mai dificila atat in ceea ce priveste determinarile parametrilor operatorii cat si in ceea ce priveste alegerea marimii si formei implantului, dar si prin faptul ca prezinta riscuri mai mari prin posibilitatea suferintei vasculare a areolei mamare.

Istoricul pacientei trebuie detaliat cunoscut: nasteri, perioadele de alaptare, patologie a sanului, istoricul familial. Mamografia este obligatorie dupa varsta de 40 de ani, dar si in cazul pacientelor cu istoric important.

Lucian Popa, medic primarchirurgie plastica, reconstructiva si estetica

Iasi

0745.634.684

lucpopa@yahoo.com

 

Tag:

Din aceeași categorie

Lăsați un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *