A crescut numărul consultațiilor oftalmologice pentru copii. Părinții sunt atenționați de către educatori, învățători și profesori că au observat la copilul lor că nu vede bine la distanță sau că se apropie prea mult de caiet. De asemenea, ochii pot fi roșii, dureroși sau copilul poate acuza dureri de cap.
Controlul oftalmologic va evidenția cel mai frecvent o eroare de refracție de tipul miopie, hipermetropie sau astigmatism.
Mult mai grav este atunci când copilul prezintă o diferență mare de refracție între cei doi ochi, care va determina scăderea vederii la ochiul cu dioptrie mai mare, fenomen numit ambliopie sau cunoscut popular ca „ochi leneș”.
Termenul de ambliopie este cunoscut încă din antichitate. A fost folosit prima dată de Plenck în 1788 pentru a defini scăderea importantă a vederii.
Din punct de vedere etimologic, provine din cuvintele grecești amblyos = greoi, tocit (echivalentul englezesc fiind dullness) și ops = vedere.
Această definiție poate fi completată cu multe alte definiții, iar PEDIG (The Pediatric Eye Disease Investigator Group) definește ambliopia ca o „scădere unilaterală sau bilaterală a acuității vizuale atât la copii, tineri, cât și la adulții tineri”.
Scăderea acuității vizuale la copil reprezintă o piedică majoră în educația și viitorul acestuia, dar în același timp și în dezvoltarea normală a unei societăți.
În copilărie, vederea asigură circa 80% din procesul de învățare și de aceea depistarea afecțiunilor oftalmologice care determină scăderea vederii este esențială.
Un copil din 20 de preșcolari prezintă o tulburare de vedere.
Atunci când există o ambliopie unilaterală, cauzele cele mai frecvente vor fi strabismul (deviația ochilor) sau anizometropiile (refracție cu diferențe mari între ochi).
O diferență de 1,5 dioptrii între cei doi ochi într-o hipermetropie poate determina ambliopie. O diferență de 0,75 – 1 dioptrii în astigmatism va determina, de asemenea, ambliopie.
Dacă există o ambliopie bilaterală cauzele cele mai frecvente vor fi nistagmusul sau ametropiile (miopia, hipermetropia sau astigmatismul) necorectate.
Cu cât depistăm bolile oculare mai precoce, cu atât succesul terapeutic va fi mai mare.
O examinare simplă oftalmologică poate elimina peste 50% din persoanele cu vedere scăzută.
De aceea, studiul epidemiologiei tulburărilor de vedere în rândul copiilor are o importanță deosebită pentru sensibilizarea autorităților sanitare cu privire la sănătatea publică din punct de vedere oftalmologic, în scopul implementării unui program național de prevenire a ambliopiei.
Este cunoscut rolul benefic al screeningului vizual la copil ca metodă de identificare a ambliopiei.
Legislația țărilor puternic dezvoltate economic prevede recomandarea de a se testa prin screening vizual toți copiii de vârstă preșcolară.
De altfel, Societatea Europeană de Oftalmopediatrie (EUPOS) și Organizația Mondială a Sănătății au stabilit strict momentele controlului oftalmologic.
Astfel, nou-născutului i se verifica obligatoriu, încă din maternitate, roșul pupilar, iar copiii cu risc (prematuri, cu istoric de glaucom congenital familiar, de diabet, de retinoblastom) sunt examinați de oftalmolog încă din primele zile de viață.
La copiii cu vârste între 6 luni și un an se recomandă practicarea de rutină a examenului roșului pupilar de către medicul de familie (pediatru).
Screeningul vizual va fi efectuat obligatoriu la toți copiii între 3 ani și 3½ ani de către medicul de familie, optometrist, personal instruit sau oftalmolog.
Toți copiii de vârstă școlară vor fi examinați de oftalmolog și se vor cerceta totodată și „defectele de acomodare educațională” care pot fi determinate de boli oculare.
Unele țări au introdus controlul oftalmologic obligatoriu la copil, la vârste până maxim de 3 ani, părinții fiind cointeresați prin acordarea unor bonificații materiale.
Dacă s-ar depista deficiențele vizuale precoce, cheltuielile necesare tratamentelor ulterioare (intervenții multiple, dezambliopizarea etc) ar fi reduse.
Calitatea vieții pacienților cu ambliopie este redusă: copiii vor avea rezultate școlare reduse și pot să apară modificări comportamentale sau sociale.
În concluzie, copilul poate fi examinat pentru prima dată din punct de vedere oftalmologic și, uneori, este chiar strict necesar, fie imediat după naștere, fie până la vârsta de 1 – 3 ani, iar obligativitatea consultului oftalmologic înainte de începerea școlii ar crește randamentul școlar.
Prof. Dr. Camelia-Margareta Bogdănici
Medic primar oftalmolog
Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Spiridon” Iași
Citește și Zaharurile care accelerează îmbătrânirea!
