Sânii reprezintă un caracter determinant pentru o femeie. Formele pe care corpul nostru le are ne face să ne apreciem din punct de vedere estetic.
Sânii mari sunt un aspect pe care îl întâlnim în modul de apreciere a fiecărei femei. Totuși, natura are o serie de variații de exprimare și, dacă pentru unele dintre persoanele de sex feminin mărirea sânilor este o dorință, există la fel si domnișoare sau doamne pentru care mărimea sânilor este o problemă sau chiar reprezintă o dilemă.
Mărimea sânului peste 400 cc poate determina tulburări la nivelul coloanei cervicale şi dorsale, producând dureri şi discomfort.
Acest aspect poate justifica reducerea de volum a sânului în cazul pacientelor foarte tinere sau al celor aflate la menopauză, care reprezintă persoanele cel mai frecvent afectate.
Scopul acestei intervenţii este reducerea volumului sânului (grăsime şi glandă), reducerea surplusului tegumentar, repoziţionarea şi redimensionarea areolei mamare, recreând formele curbe, estetice şi proporţionale ale sânului.
Intervenţia se poate adresa ambilor sâni sau unuia singur atunci când hipertrofia este unilaterală.
În general, sânii mari au tendinţă de ptoză, cu întinderea tegumentului; de obicei areola mamară coboară odată cu sânul, dispunându-se către polul inferior al acestuia.
Mărirea sânilor (hipertrofia) poate avea debutul la pubertate, când sub influenţa modificărilor hormonale glanda mamară se dezvoltă mult, sau în timpul sarciinii, evoluând cu deformarea regiunii mamare şi ptoza secundară a acesteia.
Revenirea volumului mamar la normal poate să nu fie completă, sânul ptozând progresiv din această cauză.
Ptoza mamară este o stare morfologică, urmare a unui proces de hipertrofie sau a proceselor de îmbătrânire a ţesuturilor. Aceasta poate fi ptoză glandulară, datorită involuţiei glandei, sau ptoză cutanată, datorita relaxării conexiunilor între piele şi glandă.
Astfel, intervenţia se poate adresa doar excesului tegumentar, glanda rămânând intactă, sau excizia poate să cuprindă atât tegumentul, cât şi glanda.
Poziţia şi volumul optim sunt elemente importante în alegerea rezultatului final. Clasic, poziţia mamelonului se descrie ca fiind la 18-22 cm de mijlocul claviculei sau 1-2 cm sub linia care uneşte mijloacele braţelor. Volumul optim variază în funcţie de tipul constituţional.
Intervenţia chirurgicală
Intervenţia se desfăşoară cu anestezie generală si durează cca 2-4 ore. Aceasta presupune îndepărtarea unei zone din sân (glandă şi ţesut gras) şi a unei zone din tegumentul înconjurător.
În funcţie de cât de mare este excesul de ţesut glandular şi tegumentar, se vor obţine cicatrici care pot fi sub formă de T inversat, vertical şi periareolar sau doar periareolar.
Medicul operator va alege procedeul chirurgical optim pentru a micşora cât mai mult amplitudinea cicatricilor şi a echilibra volumul şi forma restantă la aspectul şi toracele pacientei.
Tehnici propuse:
Tehnica clasică, cu incizii în T (McKissock, Pitanguy, Ribeiro): în care cicatricile sunt dispuse în jurul areolei mamare, în jos până în şanţul submamar şi în pliul submamar, în lungul acestuia. Dimesiunea cicatricii orizontale este limitată atât cât să evite îngroşările şi pliurile tegumentare.
Reducţia mamară prin tehnica verticală (Lassus-Lejour): presupune cicatrici minime (periareolar şi vertical), exceptând incizia orizontală descrisă anterior. Cicatricea verticală dă un aspect plisat pielii adiacente imediat după operaţie, dar acest aspect dispare în decursul primelor 3 luni postoperator.
Mamoplastia de reducţie periareolară este utilizată în cazul reducerilor de mici dimensiuni. Cicatricia este doar în jurul areolei mamare şi poate prezenta în primele luni un aspect îngroşat.
La sfârşitul operaţiei se dispun tuburi de dren, în lateralul sânilor, având ca scop îndepărtarea transudatului şi sângelui în exces. Aceste drenaje se menţin 24-72 ore.
Un corset special de susţinere a sânilor se foloseşte pe o perioadă de 4 săptămâni postopeator, favorizând vindecarea şi contribuind la menţinerea formei acestora.
Ulterior, sutienul trebuie purtat continuu pentru minim 3 luni, până când cicatricile interne se stabilizează. Durerile postoperatorii sunt minime şi suportabile, în special în primele 24-72 ore. La aceasta contribuie medicaţia antalgică administrată.
Multe paciente nu resimt nici un fel de durere, doar o senzaţie de tensiune, care dispare în câteva zile (determinată de edem).
Pansamentele se vor efectua după 3 zile de la operaţie, iar ulterior intervalul dintre pansamente va creşte.
Suturile sunt realizate cu fire resorbabile şi nu necesită a fi îndepărtate ulterior. Internarea este 1-2 zile. Aplicaţii reci locare contribuie la reducerea inflamaţiei şi durerii.
Spitalizarea
Necesită internarea 24-48 ore.
Complicaţii
Complicaţiile sunt în general minime. Riscuri: concretizate prin eclatarea şi hipertrofia cicatricilor sau asmetria mamară, dispunerea la nivele diferite a areolelor mamare. Se impune revizuire chirurgicală după un interval minim de 6 luni. Alte complicaţii: hematomul, seromul, suprainfectarea, necrozarea parcelară a grăsimii, mici necroze cutanate, hipo sau hireresteziea areolei mamare uşor rezolvabile prin tratament.
Postoperator
Reluarea activităţiilor socio-profesionale după cca 10-14 zile. Exerciţiile fizice sunt permise după 2-4 săptămâni – membre inferioare, exerciţii uşoare. Activitatea fizică intensă este permisă după 3 luni. Această intervenţie redă sânului un aspect estetic, cu un volum şi o poziţie opitimă. Sarcina şi alăptarea sunt posibile. Rezultatele sunt de lungă durată.
Articol scris de dr. Lucian Popa, medic primar chirurgie plastică, reconstructivă și estetică
0745.634.684
lucpopa@yahoo.com
www.estetica-iasi.ro
Citește și Estetica în 10 întrebări cu dr. Lucian Popa