Omul este o ființă socială. Lucru cunoscut și necontestat. Existența sa este legată de a semenilor săi și dependentă de regulile impuse de societate și grupurile sociale. În acest cadru, o serie de persoane beneficiază de succes și apreciere fără a face nici un efort, în timp ce altele sunt excluse fără nici un motiv aparent. Există simpatii și antipatii, acestea guvernând relațiile interumane.
Nu dorim să absolutizăm totul, dar expresia noastră ca persoană determină un răspuns subconștient al interlocutorilor noștri. Astfel, etichetarea unei persoane nou cunoscute se face din primul moment. Această etichetă influențează de foarte multe ori interrelațiile noastre.
Mai mult, fiecare dintre noi ne apreciem propria persoană într-un mod critic, considerând că anumite aspecte ar trebui să fie altfel decât sunt și ar trebui corectate.
Ne dorim un aspect plăcut și apreciat de către ceilalți și, folosind modalități de apreciere comparativă, ne dorim schimbări ale aspectului nostru.
Aceste schimbări pot fi dorite la vârste tinere pentru corectarea unor aspecte fizice (nasul, sânii, depozite de grăsime localizată) sau începând cu vârsta medie, pentru menținerea aspectului sau corectarea modificărilor survenite cu trecerea timpului.
Tratamentele de întreținere au căpătat cu trecerea timpului o diversitate și complexitate impuse de cerere și de dorința de a oferi variante – industria dermato-cosmetică, dar și cea profesională, propusă prin intermediul chirurgilor esteticieni, creând o modă din tratamentele de rejuvenare.
Moda determină dorința multor practicieni de a aplica aceste tratamente având doar noțiuni de tehnică.
Din punctul nostru de vedere, doar cunoașterea tehnicii nu este suficientă, ci este necesară și capacitatea practicianului de a aprecia și crea frumosul.
Astfel, chirurgul estetician ar trebui să poată participa efectiv la decizia pacientului în realizarea unui tratament, sfătuind și ajutând la alegerea cea mai potrivită pentru fiecare caz în parte, nelimitându-se la rolul de executant al dorințelor pacientului.
În tratamentele faciale, substanțele ca botox, acidul hialuronic, transferul autolog de grăsime și-au câștigat deja consacrarea.
Botox-ul (toxina botulinică tip A), toxină bacteriană, folosită încă din anii `60 pentru tratamentul torticolisului la copii, a devenit în prezent cel mai utilizat tratament pentru prevenirea ridurilor faciale.
Eficacitatea sa este cu atât mai mare cu cât este folosit ca metodă de prevenție a ridurilor de expresie de la nivel intersprâncenar, coada ochilor (laba de gâscă) și la nivelul frunții.
În opinia noastră, celelalte localizări, perioral și cervical, prezintă beneficii mai mici și riscuri mai mari datorită musculaturii de expresie importantă.
Aplicarea se realizează cu un ac foarte fin, prin mici injecții după o anestezie de contact realizată cu o cremă anestezică.
Senzațiile determinate de procedură sunt neglijabile (mică senzație de arsură), iar pe o perioadă de 24 ore este posibilă roșeață sau umflătură moderată. Sunt contraindicate masajul și aplicarea de creme faciale în prima zi.
Botoxul blochează transmiterea nervoasă, efectul fiind vizibil după 2-5 zile. Într-o perioadă de 3 până la 6 luni efectul dispare, mai repede la primele aplicații. Menținerea aspectului neted este asigurată de minimum două tratamente anual.
Acidul hialuronic, polizaharid care se găsește natural în țesutul uman, cu rol de suport structural, are capacitatea de a da volum țesutului în care este injectat prin legarea moleculelor de apă.
Lanțul sintetic de acid hialuronic, cu legături multiple, prelungește durata de remanență în țesuturi până la 12 luni. Este utilizat în prezent din ce în ce mai mult pentru refacerea tonusului facial și cervical, noi compoziții și indicații continuând să apară.
Indicația primară este cea de umplere a ridurilor, a pliurilor naso-labiale, a ridurilor feței și pentru mărirea de volum a buzelor. Se aplică prin injecții repetate la nivelul zonei de corectat, sub anestezie locală. Mici echimoze sunt posibile pe o perioadă de 48-72 ore.
Transferul autolog de grăsime se realizează cu grăsime recoltată de la nivelul șoldurilor, abdomenului, regiunii poplitee, prin liposucție sau chirurgical, recoltarea fiind urmată de injectarea grăsimii centrifugate la nivelul regiunii faciale selectate.
Sub anestezie locală, celulele grase sunt extrase prin aspirație. Rezultatele procedurii se mențin pentru aproximativ un an.
Metoda poate fi utilizată pentru corecția pliurilor nazo-geniene, conturul pomeților, augmentarea buzelor. Dezavantajul metodei este reprezentat de resorbția posibil nesimetrică a țesutului gras transferat.
Și alte substanțe pot fi folosite pentru corecțiile faciale: colagen, acid lactic, dar acestea sunt grevate de durata relativ scurtă de remanență sau de dependența de reacția organică a țesutului interesat. Substanțele lipolitice pot fi utilizate în scopul diminuării depozitelor de grăsime localizată.
Utilizarea acestor metode sau asocierea diverselor procedee este decisă de către chirurgul estetician împreună cu pacientul, pentru atingerea scopului propus.
Cunoașterea exactă a efectelor, a condițiilor de aplicare și a modalităților de menținere a rezultatelor este necesară deoarece efectul acestor proceduri este pus în valoare de masajul local, de aplicații de creme hidratante, de conduite locale și generale ce vor fi precizate în mod particular de către chirurgul estetician.
Articol scris de dr. Lucian Popa, medic primar chirurgie plastică, reconstructivă și estetică
Iași
0745.634.684
lucpopa@yahoo.com
Citește și Exercițiile fizice și tratarea diabetului de tip 2
