Încă din cele mai vechi timpuri s-a observat că, atunci când oamenii acordă prea multă atenție plăcerii de a mânca, dincolo de necesitatea strictă de a se hrăni pentru a face față eforturilor zilnice și ajungând la excese periculoase, se expun riscurilor de îmbolnăvire. Mai mult, o alimentație neechilibrată, în care predomină doar anumite alimente, poate produce nu numai modificări organice, ci și comportamentale.
Vechii preoți, indiferent de religie, au hotărât că, în funcție de clima din regiunea în care trăiau coreligionarii lor, cât și de riscurile de îmbolnăvire existente, să impună prin intermediul preceptelor religioase perioade de regim alimentar de dezintoxicare, de „curățare” a organismului.
Ba, chiar, marii înțelepți au constatat că postul negru prelungit – cu durata de 9, 21 sau 40 de zile – poate asigura condițiile ideale pentru marile revelații, adică descoperirea răspunsurilor la întrebări fundamentale despre viață, sănătate și progres spiritual.
În religia creștină, posturile reprezintă perioade în care credincioșii au ocazia să se debaraseze de excesul de proteine animale, grăsimi, glucide. Aceasta asigură o stare fizică foarte bună, permițând credinciosului să aibă și o atitudine mai potrivită față de actul religios.
Renunțarea la plăcerile gastronomice este un mic act de smerenie, care reamintește fiecăruia despre modestie, abținere în fața tentațiilor nesănătoase.
Pe de altă parte, excesul de carne în alimentație poate crește semnificativ agresivitatea și cruzimea consumatorului, îndepărtându-l de sentimentele de iubire, toleranță și întrajutorare.
Dar, atenție! Postul nu presupune doar o alimentație lipsită de „dulce”, adică de produse animale, ci și o dietă bine echilibrată. În concepția tradițională chineză, o dietă echilibrată presupune combinarea, la fiecare masă, a alimentelor acre, amărui, dulci, picante și sărate.
Trebuie subliniat ca fiecare dintre aceste tipuri de alimente are un rol benefic sănătății dar, în același timp, pot fi dăunătoare dacă sunt consumate în exces.
Astfel, excesul de alimente acre poate afecta splina, stomacul, musculatura sau cavitatea bucală (stomatite, afte); excesul de alimente amare poate tulbura aparatul respirator, intestinul gros (diaree), pielea și creșterea părului; cele dulci pot provoca boli ale rinichilor, vezicii urinare sau ale sistemului osteo-articular; cele picante, în exces, pot afecta ficatul, colecistul, ochii sau tendoanele, în vreme ce excesul de alimente sărate va ataca sistemul cardio-vascular și intestinul subțire.
Există însă și alimente care nu au nici unul dintre gusturile enunțate mai sus, dar care au aceleași efecte asupra sănătății. De aceea, ele se încadrează în denumirea de miresme.
Pe de altă parte, conținutul de energie al alimentelor este deosebit de important pentru menținerea sau recuperarea sănătății.
Există cinci energii ale alimentelor: cald, fierbinte, neutră, răcoroasă și rece. Acestea se recunosc după senzațiile pe care le provoacă după digerare.
Dacă, de pildă, o persoană cu reumatism aflată în plină criză va consuma alimente (chiar și numai vegetale!) care au energie rece sau răcoroasă, nu va fi de mirare că durerile se vor înteți. Invers, atunci când se instalează febra sau erupțiile cutanate, alimentele răcoroase și reci vor fi de mare ajutor.
Acum, este mult mai ușor de înțeles de ce mulți credincioși habotnici, care respectă cu strictețe perioadele de post religios, pot avea mari probleme de sănătate după terminarea restricțiilor: organismul lor intră într-un dezechilibru major și nu mai poate face față unei alimentații abundente în preparate din carne, ouă și lactate.
Este cert că avem multe de învățat de la chinezi pentru a ne face alimentația mai sănătoasă și mai echilibrată, fie în timpul posturilor, fie în cadrul unor diete cu rol de terapie.
Așa vom putea să evităm obezitatea, așa vom putea să facem dintr-o perioadă de post o ocazie de a fi mai sănătoși fizic și spiritual. Așadar, postitul poate fi extrem de benefic pentru sănătate, dar numai dacă se cunosc bine principiile de mai sus.
Citește și Vitaminele din complexul B. Tot ce trebuie să știm
