Radiația este o formă de energie și reprezintă fenomenul fizic de emitere și propagare de unde (radiație ondulatorie) sau de corpusculi (radiație corpusculară).
Radiațiile pot avea asupra organismului atât efecte pozitive (sanogene), cât și negative (patogene).
Radiațiile se clasifică în:
I. Radiații ionizante (infraroșii, luminoase, ultraviolete)
II. Radiații neionizante
Radiațiile ultraviolete au cea mai mică lungime de undă, dar au energia cea mai mare, având cea mai complexă activitate biologică.
Ele provin atât din surse naturale, cât și din surse artificiale:
– principala sursă naturală = soarele
– sursele artificiale de radiații ultraviolete = corpuri de încălzite la temperaturi de peste 1500-1800 grade Celsius, de aparatură de sudură,
de arcurile voltaice, de lămpi fluorescente, lămpile medicale de cuarț etc.
Aparatele de ultraviolete utilizate pentru dezinfecție sau fizioterapie se bazează pe descărcări electrice în gaze.
Radiațiile ultraviolete se împart în mod clasic în 3 zone de lungimi de undă:
– zona A (RUV-A) între 320-400 nm cu efect cutanat predominant pigmentogen (determină apariția bronzului)
– zona B (RUV-B) între 280-320 nm cu efect predominant eritomatogen asupra pielii (cauzează înroșirea și chiar arderea tegumentului)
– zona C (RUV-C) între 200-280 nm care în piele se absorb în stratul cornos, însă cu puternic efect de distrugere a celulelor neprotejate – de unde acțiunea intensă de distrugere a microorganismelor (RUV-bactericid).
Atmosfera reține întreaga cantitate de UVC și aproximativ 90% din UVB, astfel că razele ultraviolete care ating suprafața solului se compun predominant din UVA, cu o participare redusă a componentei UVB.
Efectele radiațiilor ultraviolete asupra organismului uman:
A. Efectul asupra metabolismului
– constă dintr-o stimulare metabolică generală, caracterizată prin creșterea metabolismului bazal, stimulare tiroidiană, însoțită de o creștere a schimburilor gazoase și a capacității de efort
– efectul asupra metabolismului fosfo-calcic. Prin iradierea pielii, 7-dehidrocolesterolul (provitamina D3) existent în piele, îndeosebi în glandele sebacee, se transformă în colecalciferol (vitamina D3), vitamină care reglează absorbția calciului în intestinul subțire și depunerea lui în oase.
B. Efectul asupra pielii
– Eritem și pigmentația pielii
– Efect acut: arsură solară
– Efecte cronice: piele uscată/ridată sau chiar cancer de piele (melanom malign)
C. Efectul asupra ochilor
– Efect acut: fotoconjunctivita (protecție cu ecrane colorate sau ochelari cu sticlă fumurie)
– Efect cronic: cataractă (orbire)
Citește și Cum evitați electrizarea părului
Mesaje elementare de protecție solară:
– limitați expunerea la mijlocul zilei!
– purtați o pălărie cu boruri largi pentru protecția ochilor, feței și gâtului !
– purtați ochelari de soare și haine de protecție!
– folosiți ecrane solare cu factor de protecție de 15 și peste 15!
– evitați bronzarea artificială!
– protejați copiii și nou-născuții!
Razele UV pătrund în piele și deteriorează semnificativ ADN-ul celular. Aceste celule beneficiază de un sistem de reparare sofisticat care se declanșează imediat ce ADN-ul este alterat.
Pe parcursul acestui proces de reparare, porțiunile de ADN degradate sunt expulzate și devin un fel de „semnale de agresiune” pentru melanocite, celulele de pigmentare din piele.
Melonocitele sunt astfel avertizate că este necesar să sintetizeze melanină. Melanina va fi concentrată în celulele epidermului pentru a se proteja de alterările produse de razele UV.
Dacă bronzul nu poate fi obținut, ADN-ul celular va fi afectat. În plus, ADN-ul poate fi reparat greșit, ducând la îmbătrânirea pielii.
Razele UV afectează atât celulele, cât și substanțele care dau elasticitatea pielii.
Razele UV (în special UVA) duc la alterarea membranele celulare prin intermediul unor radicali liberi extrem de reactivi – oxigenul singlet.
Substraturile preferate de oxigenul singlet sunt lipidele care intră în structura membranelor celulare: acestea sunt oxidate și provoacă rigidizarea membranelor. Treptat, metabolismul acestor celule se blochează.
Articol scris de Adina Rusu
