Istoria blugilor începe în 1853, însă şi acum sunt la fel de actuali și au o răspândire mult mai largă decât în trecut.
Blugii au încetat demult să fie apanajul muncitorilor și cowboy-lor sau să fie un articol destinat în exclusivitate ținutei sport. Ei au devenit o emblemă a tuturor locuitorilor planetei, de la tineri la maturi, de la sărmani la bogaşi, fiind, totodată, un accesoriu comun, atât pentru bărbați, cât și pentru femei.
Pantalonii din denim au devenit o ținută potrivită pentru orice ocazie și purtați cu accesorii din cele mai diverse. De la tricouri sport la cămăși elegante, de la adidași la pantof cu toc înalt, la care s-au adăugat paiete, cusături speciale, strasuri, nasturi, ace de siguranță, texturi delavate, cu imprimeuri florale sau dungi, dantelă și panglici colorate etc. De asemenea, pictarea acestora într-un mod elegant sau pentru un look mai extravagant, s-a înscris în tendințele actuale.
Citește și Cea mai mare colecție de poze haioase de la nunți
Elemente definitorii au fost incluse de-a lungul timpului în stilul jeanșilor și s-au folosit diferite artificii „croitorești” pentru a le păstra noutatea și impactul. Totodată, elementele originale, care definesc orice pereche de jeanși sunt: cusăturile duble, fiecare designer creându-și astfel o marcă, eticheta, inițial făcută din piele, nasturii și capsele reprezentând, de asemenea, marca producătorului.
Denim
Potrivit unor specialiști, cuvântul „denim” provine de la franțuzescul „serge de Nimes”, o țesătură care se fabrica în orașul Nimes din Franța. „Serge de Nimes” era cunoscut, totodată, și în Anglia, înainte de sfârșitul secolului al XVII-lea.
O altă țesătură cunoscută sub numele de „jean” a existat în același timp. Materialul textil era o combinație de bumbac, in și/sau lână, și acestui material fabricat în Genova, i se spunea „genese”. Este evident că numele țesăturii provenea de la locul de origine.
După câte se pare, acesta era destul de popular, fiind importat în Anglia în cantități mari în timpul secolului al XVI-lea. Prin secolul al XVIII-lea, țesătura era realizată în întregime din bumbac, fiind folosită la realizarea unor articole de îmbrăcăminte pentru bărbați, având o mare durabilitate, chiar și după mai multe spălări.
Popularitatea denimului era, de asemenea, în creștere. Era mai rezistent și mai scump decât „jean-ul”, și chiar dacă cele două țesături erau similare într-un fel, existau diferențe majore între ele: denimul era făcut dintr-un fir albastru și unul alb; celălalt era realizat din două fire de aceeași culoare.
Citește și Istoria nespusă a nelipsitelor tricouri
Odată cu trecerea peste Atlantic, a denimului, către sfârșitul secolului al XVIII-lea, fabricile de textile din America au început să producă țesătura la scară mică, mai mult ca o măsură de a deveni independente de producătorii străini, în speciali englezi. Cercetările arată că în America secolului al XIX-lea, cele două țesături erau foarte diferite. Ele se deosebeau și prin modul de utilizare: denimul, era rezervat hainelor de lucru, acolo unde era nevoie de durabilitate și confort, celălalt era destinat celor care nu desfășurau o muncă brută.
De aici, putem spune că începe istoria jeanșilor. În 1847, pe când se afla la New York, Levi Strauss, născut la 26 februarie 1829, în Buttenheim, Germania, s-a implicat în afaceri cu postavuri.
Declanșarea Goanei după Aur l-a făcut să părăsească New York-ul. Și-a deschis, în California, un magazin cu unelte pentru mineri, dar printre produsele comercializate a adus și un balot de pânză foarte rezistentă. Vizita unui comerciant care-i spune că ar trebui să croiască pantaloni din această pânză, utili celor care căutau aur, l-a pus la treaba.
Ziua în care au luat naştere blue-jenşii
În 1871, un croitor pe nume Jacob Davis, client al lui Strauss, a început să aibă probleme cu cusăturile de la buzunarele pantalonilor de miner. Se rupeau prea repede. Așa că s-a orientat spre micile cerculețe metalice care se foloseau pentru harnașamentele cailor. Prin urmare, au apărut capsele de aramă care țineau mai bine cusăturile.
El a decis să obțină patentul acestei invenții, însă îi lipseau cei 68 de dolari ceruți pentru completarea documentelor necesare. Avea nevoie de un partener de afaceri, care s-a conturat ulterior în persoana lui Levi Strauss.
Astfel, Jacob i-a scris lui Levi, propunându-i ca ei doi să dețină, împreună, brevetul de invenție. Levi, care era un om de afaceri perspicace, a avut viziunea asupra noului produs și a acceptat propunerea acestuia. La 20 mai 1873, cei doi parteneri de afaceri au primit brevetul de invenție cu numărul 139 121 din partea Oficiului american al Brevetelor și Mărcilor. Se consideră acea zi ca ziua oficială de „naștere” a blue-jeanșilor.
Prima îmbrăcăminte nituită, adică salopete de lucru din doc maro și denim albastru, a fost vândută în 1873. Motivul pentru care cei doi au continuat să utilizeze denim, cel mai probabil de proveniență locală, este simplu – era țesătura cea mai groasă și rezistentă. Culoarea albastră este cea originală a denimului – materialul nu era vopsit după țesere.
După 1891, patentul legal Levi Strauss & Co a devenit public și mulți fabricanți au început să imite îmbrăcămintea Levi Strauss.
În 1902, Levi Strauss a murit, iar compania și-a continuat dezvoltarea prin cei patru nepoți. În timp, s-au creat și alte tipuri de jeanși (de serviciu, casual), jachete, fuste și diferite accesorii de îmbrăcăminte feminină. În 1985, Levi Strauss & Co a devenit cel mai mare producător de pantaloni din denim din lume.
De cealaltă parte a Atlanticului, în Anglia se înființează pe la 1908, cea mai importantă companie producătoare de jeans din Europa – Lee Cooper, fondată de Morris Cooper.
A început cu producerea hainelor pentru muncitori, apoi, cu uniforme și rucsaci pentru armata britanică, uniforme de lucru, pantaloni și jachete din denim, dar și șorțuri pentru bucătari și croitori.
În 1955, lansa linii vestimentare pentru femei, bărbați și copii și era lider pe piața europeană a denimului, având foarte mare succes datorită prețului scăzut și a durabilității ridicate. Astăzi este prezent în peste șaptezeci de țări din întreaga lume și, alături de Levi’s, este cel mai important producător de jeans de pe mapamond.
Primii blue-jeanși pentru femei
Prin anii ’20, jeanșii erau produsul cel mai căutat din categoria pantalonilor de lucru pentru bărbați din statele vestice.
În anii ’30, filmele despre Vestul sălbatic, precum și vestul în general au capturat imaginația americanilor. Cowboy autentici care purtau jeanși marca Levi’s erau ridicați la un statut mitic, iar îmbrăcămintea ‘western’ a devenit sinonimă cu viața independentă și individualismul aspru.
Denimul era mai puțin asociat cu muncitorii, și mai mult cu bărbații duri reprezentați de actorii americani John Wayne, Gary Cooper și alții.
În 1935, au apărut primii blue-jeanși pentru femei.
Levi Strauss & Co a început să-și vândă produsele la nivel național, pentru prima oară în anii ’50. Locuitori din toate zonele au avut, în sfârșit șansa să poarte jeanși originali marca Levi’s. Astfel, denimul a devenit popular în rândul tinerilor, fiind un simbol al nonconformismului. Promovat prin intermediul filmelor, cum ar fi „Rebel fără cauză” (1955) cu James Dean, sau al emisiunilor tv, denimul a început să fie purtat în toate liceele americane. Însă unele școli le-au interzis elevilor să poarte jeanși.
Alte companii devenite celebre, precum, Wrangler, Lee, au început să concureze cu rivala lor, firma Levi’s, pentru câștigarea unui loc pe noua piață.
Deja în anii ’60, majoritatea tinerilor, fie studenți sau elevi purtau jeans. Curentul hippie a folosit ca marcă acest tip de îmbrăcăminte, blugii devenind o expresie a libertății și nonconformismului, dar și a feminismului. Totodată au apărut tot felul de stiluri de jeanși: cu broderie, pictați, cu aplicații.
La începutul anilor ’70, au început să apară tot mai multe fabrici unde se confecționau haine din denim. Acestea deveniseră destul de ieftine, deoarece se găseau în foarte multe magazine, care încercau să-și diversifice produsele din denim.
Vedetele prezentărilor de modă
Primul designer cunoscut care a scos pe piață propria marcă de blugi a fost Calvin Klein, în 1970. Toți ceilalți, desigur, l-au urmat. Din anii ’80 și până astăzi, blugii au devenit vedetele prezentărilor de modă, fiind folosiți în colecțiile designerilor celebri din toată lumea.
Deși denimul nu a ieșit niciodată din tiparele modei, acest lucru s-a mai întâmplat din când în când. Anii ’90 au fost o perioadă, în care magazinele pentru tineret nu mai erau chiar atât de interesate de stilul jeanșilor.
În mare parte acest lucru se datora părinților noii generații, care încă preferau articolele din denim, în special pantalonii. Iar una din problemele adolescenților, era faptul că nu puteau purta același lucru ca și părinții lor.
Așa că ei s-au orientat spre alte stiluri de pantaloni, casual, militar, cu multe buzunare sau simpli pantaloni de sport. Au continuat să poarte și jeanși, dar aceștia trebuiau să aibă diferite accesorii, tăieturi, stiluri, să aibă un look vechi, autentic, pe care îi descopereau în magazine second-hand sau în alte magazine, nu în cele convenționale.
Piața jeanșilor se diversifică mereu pentru că apar noi modele de jeanși în culori și texturi diverse, iar producători doresc ca produsul lor să aibă o calitate sporită și să fie în trendul momentului respectiv.
În mod normal, o pereche de jeanși fără prea mari pretenții poate fi cumpărată cu o sumă mai mult decât rezonabilă, în jur de 20 de dolari.
În 1998, Gucci intra în cartea recordurilor cu cea mai scumpă pereche de jeanși „Genius Jeans”, care costa 3.134 dolari. Prețul unei perechi de jeanși care poartă o etichetă celebră variază între aproximativ 150 și 250 dolari, dar se poate situa și între 300 și 4.000 dolari.
Prețul ridicat al jeanșilor nu se datorează exclusiv etichetei pe care o poartă. Cele mai mari adaosuri sunt datorate decorațiilor cu aur, diamante sau cristale, sau nasturilor, lucrați din aceleași materiale. În topul celor mai scumpi se află jeanșii Escada, care variază între 7.500 și 10.000 dolari, cea mai scumpă pereche fiind un model încrustat pe toată lungimea cu cristale Swarovski.
Cel mai mare preț plătit vreodată pe o pereche de jeanși este, se pare, suma de 46.532 dolari, cheltuită de Levi Strauss & Co în 2001, pe o pereche de blugi purtând marca Levis’s, găsiți în Nevada și datând din 1880. Aceștia reprezintă o adevărată piesă de colecție devenită simbol al companiei.
În prezent, companiile producătoare de jeanși se implică din ce în ce mai mult în acțiuni de protejare a mediului, dat fiind faptul că în timpul procesului de fabricare, îndeosebi etapa de finisare este mare consumatoare de apă: ea constă în trecerea pantalonilor prin mașini de spălat și uscat industriale, în care capătă aspectul de prespălat și textura devine mai moale.
Procedeul necesită cel puțin 42 l de apă pentru fiecare pereche de jeanși. Prin urmare, Levi’s schimbă metoda, inventând o gamă de jeanși prietenoasă cu mediul – Water less – lucru care se traduce prin scăderea consumului de apă cu 28 – 96% la produsele fabricate în America. În Europa, fabricarea jeanșilor necesită în medie 45 l de apă pe jeans, iar Levi’s estimează că va reduce acestă cantitate cu 15 l.
În prezent, cei mai mari producători mondiali de jeanși sunt: Levi’s, Guess, Diesel, Rifle Jeans, Seven, Miss Sixty, Lee Cooper, Calvin Klein, Wrangler, Pepe Jeans London.
