Cortexul median prefrontal, o regiune nou descoperită a creierului, joacă un rol important în deciziile romantice pe care le luăm, legate de atracția sau afinitatea față de anumite persoane, încă de la prima vedere – așa-numita dragoste la prima vedere, conform unui material publicat de LiveScience.
Diferite zone ale acestei regiuni, aflată în apropierea părții din față a creierului, lansează instantaneu mesaje privind atracția fizică dintre persoane și ne spun dacă femeia (sau bărbatul) pe care-l vedem pentru prima oară este perechea perfectă.
Totul se produce în interval de timp de ordinul milisecundelor, după ce am văzut pentru prima oară persoana respectivă „specială”, conform unui studiu realizat în Irlanda, la Trinity College.
Acest studiu este primul care folosește date culese de la primele întâlniri între necunoscuți, pentru a examina felul în care creierul face judecăți romantice.
Studiul a fost realizat pe 78 de femei și 73 de bărbați, toți heterosexuali și singuri, care nu se cunoșteau în prealabil, și care au participat la scurte întâlniri.
Participanții se aflau toți într-o cameră și treceau de la unul la altul pentru a sta de vorbă timp de 5 minute, în căutarea perechii perfecte. După aceste scurte întâlniri, ei au fost rugați să completeze niște formulare în care să indice pe care dintre ceilalți participanți și-ar dori să-l mai întâlnească.
Înainte de aceste întâlniri, cercetătorii au examinat creierul a 39 dintre participanți folosind un instrument de imagistică cu rezonanță magnetică funcțională (fRMN).
Oamenii de știință au înregistrat activitatea cerebrală a subiecților în timp ce le prezentau fotografii cu ceilalți participanți la studiu, cu care urmau să se întâlnească. Pentru fiecare fotografie în parte, subiecții au dispus de câteva secunde pentru a estima cât de mult le place respectiva persoană, pe o scară de la 1 la 4.
Ei au raportat de asemenea și cât de atrași fizic se simt față de diferitele persoane din fotografii, precum și cât de plăcute consideră ei că sunt aceste persoane.
După întâlniri s-a constat că, în 63% dintre cazuri, interesul inițial, din fața fotografiilor, s-a materializat și în întâlnirea propriu-zisă, de 5 minute. Mai mult decât atât, în afara experimentului, participanții care și-au găsit un partener de care se simțeau atrași au făcut schimb de numere de telefon, iar 20% dintre ei au început să iasă împreună pentru a se cunoaște mai bine.
Interesantă a fost însă activitatea creierului corelată la acest tip de situații. Cercetătorii au identificat o legătură între o regiune specifică a cortexului median prefrontal, denumit cortexul paracingulat, și decizia finală a subiecților, cu privire la fixarea unei întâlniri cu partenerul ales.
Activitatea din această regiune s-a intensificat semnificativ atunci când subiecții au privit fotografii cu persoanele în fața cărora au spus apoi „da”.
Între timp, cortexul prefrontal ventromedian a devenit la rândul său mai activ, atunci când participanții s-au uitat la fețele persoanelor pe care le considerau atractive. Această regiune a fost însă mai activă atunci când au fost vizualizate fețele care corespund șabloanelor sociale de frumusețe.
De cealaltă parte, în cazurile în care s-au declanșat reacții individuale de apreciere în cazul unor persoane care nu au primit și aprecierile generale ale celorlalți, s-a activat o regiune diferită din creier: cortexul prefrontal rostromedial, un segment al cortexului prefrontal medial ce este localizat la un nivel mai coborât.
În această regiune raționamentul format ar putea fi următorul: „este oare această persoană considerată o partidă bună? dar este ea oare o partidă bună pentru mine?”
Există două modalități de a ne raporta la rezultatele acestui studiu, publicate în Journal of Neuroscience.
Unul dintre ele este că suntem niște ființe foarte superficiale – ne hotărâm în câteva fracțiuni de secundă după ce vedem o față nouă, dacă suntem sau nu interesați de ea din punct de vedere fizic.
În instanța imediat următoare însă intervine cortexul prefrontal rostromedial care declanșează nesiguranța cu privire la compatibilitatea cu respectiva persoană.
Aceste procese sunt independente unul de altul, dar se produc în perioada inițială de evaluare a unei noi posibile relații.
Citește și Determinarea Helicobacter pylori
