Cu două, trei secole în urmă, oamenii se bucurau de confortul băilor în cadă. Treptat, baia a fost înlocuită de duș, dar a rămas în rândul civilizațiilor de astăzi ca un mod de relaxare. Nimeni nu face baie dimineața înainte de a pleca la serviciu, spre exemplu, ci duș.
Dorința de a facilita și de a scurta procesul spălării nu este ceva nou. Strămoșii noștri făceau duș așezându-se pe cursul unui pârâu, în dreptul unde acesta forma o mică cascadă.
Cei care nu se aflau în vecinătatea unui astfel de loc au găsit o improvizație.
Așezau o găleată cu apă pe un suport, deasupra nivelului capului și, după ce se săpuneau, răsturnau găleata ca să se clătească. Era un proces eficient, dar destul de anevoios.
Asta nu înseamnă că nu existau cabine de duș mai elegante.
Una dintre primele cabine și una dintre cele mai elaborate a fost cabina de duș a Regenței engleze. Datând din 1810, cu o înălțime de peste 3 metri, cabina de duș era probabil familiară celor din înalta societate, în timp ce mica nobilime o privea cu oarecare suspiciune.
Făcută din metal, cabina era formată dintr-un bazin pictat asemănător bambusului cu un tub de scurgere la nivelul inferior și un rezervor ascuns la nivelul superior.
Apa folosită era pompată din nou în rezervor, printr-o țeavă care făcea legătura între tubul de scurgere și rezervor. Inconvenientul era că aceeași apă era refolosită.
De jur împrejurul bazinului era o perdea, prinsă în balamale. Cei care făceau duș purtau un fel de pălărie conică, din material impermeabil, pentru a-și proteja părul.
Odată cu dezvoltarea instalațiilor de apă în locuințe, în jurul anilor 1800, cabina de duș a fost adusă în casă și a suferit o serie de modificări.
În jurul anului 1830, în America a apărut un nou sistem, din lemn, prevăzut cu un scaun care se învârtea. Aparatul era așezat în cadă. Cu ajutorul unui mâner se accesa rezervorul care pompa apă pe capul și umerii celui care era așezat pe scaun.
De asemenea, sistemul era prevăzut și cu o pedală care punea în funcțiune o perie cu care se spălau pe spate.
La sfârșitul anilor 1800, cabina de duș semăna foarte mult cu ceea ce este astăzi.
Deși fuseseră făcute pentru case particulare, cabinele de duș erau perfecte pentru băile turcești sau rusești, care copiau modelul băilor romane publice.
Erau băi cu apă fierbinte, cu apă rece sau camere de aburi, ceea ce astăzi se numește saună. Cei care se bucurau de aceste facilități obișnuiau să facă un duș înainte de a intra și după ce ieșeau.
Acesta a fost locul unde cetățenii americani au văzut pentru prima dată dușul. Dar cabina de duș nu s-a bucurat de prea mult succes în perioada care a urmat.
Abia în 1980 a revenit moda acestor cabine, ele beneficiind astăzi de o serie de facilități, de la posibilitatea de reglare a apei calde și reci și până la posibilitatea de a monta un sistem de hidromasaj prin pompare a apei cu presiune, binecunoscutele jacuzzi.
Citește și 3 metode rapide pentru a scăpa de părul gras
