Culoarea ochilor, a părului, dar și forma nasului și trăsăturile feței – bărbații sunt atrași de femei care le seamănă, arată un studiu realizat de cercetători francezi.
S-au realizat deja numeroase cercetări pentru a vedea care sunt trăsăturile ce fac ca o femeie să fie atrăgătoare. Majoritatea acestor studii s-au concentrat pe aspecte legate de nivelul de hormoni și de fertilitate (șolduri late etc).
De această dată, cercetătorii de la Institutul pentru științe ale evoluției din Montpellier (ISEM) s-au ocupat de trăsături care nu prezentau un avantaj deosebit în privința selecției genetice, cum ar fi culoarea ochilor, grosimea buzelor sau a sprâncenelor, în încercarea de a evalua două ipoteze evolutive.
Prima este cea a omogamiei, fenomen observat la multe specii animale, care face ca unii indivizi să aibă uneori tendința de a alege parteneri apropiați de ei din punct de vedere genetic, altfel spus care le seamănă.
Cealaltă este așa-numita „nesiguranță a paternității”. „Bărbații ar fi înclinați să prefere, la femei, caracterul recesiv (caracteristică a unei gene care se manifestă doar în absența unei caracteristici ereditare opuse, dominante, altfel spus o genă sau caracter ereditar care trebuie să fie transmis și de mamă și de tată pentru a se manifesta la copil – n.r.).
Astfel, un bărbat ar prefera ochii albaștri sau buzele fine, considerate recesive față de ochii căprui sau buzele groase”, lucru care le-ar permite să recunoască la copil propriile lor caracteristici genetice.
Cercetătorii au cerut mai întâi unui număr de circa 100 de bărbați să aleagă din fotografii figuri de femei pe care le considerau atrăgătoare.
Rezultatele, publicate în revista americană PLoS One, au arătat că bărbații aleg de preferință figuri cu care au în comun unele trăsături. Oamenii de știință au analizat apoi fotografii cu cupluri reale, care au cel puțin un copil, pentru a vedea dacă aceste preferințe genetice au vreo influență asupra alegerii partenerului.
Și aceste rezultate au arătat că soții au în comun mai multe trăsături ale feței decât două persoane luate la întâmplare din mulțime. Nimic nu a părut însă să sprijine ipoteza „incertitudinii paternității”.
Echipa de la ISEM dorește să analizeze în continuare importanța omogamiei în alegerea unui partener sexual, mai ales dacă descendentul unui cuplu apropiat din punct de vedere genetic prezintă vreun avantaj evolutiv.
Ei vor să mai afle dacă acest fenomen este local, propriu Occidentului, sau dacă există și în alte culturi.
Citește și Gulia – o importantă sursă de vitamine şi minerale
