Liliacul (Syringa vulgaris) este un arbust ornamental de talie mică, foarte cunoscut la noi în țară. Înflorește în lunile aprilie și mai, însă puțini știu însă că florile și frunzele de liliac au și proprietăți terapeutice, acestea având calități tonice, astringente și revulsive.
Cu frunze de liliac fierte în lapte dulce se pot face spălături pe față, în scopul curățirii tenului de pete.
În cazul unui ten înroșit, ars sau pistruiat, florile de liliac strivite și muiate în apă călduță calmează tenul, îl înviorează și îi conferă suplețe.
Un alt remediu benefic pielii este apa din flori de liliac. Se pun florile într-o sticlă, se umple pe jumătate, apoi se adaugă alcool până la un litru.
Sticla se astupă bine și se pune la întuneric, timp de 2-3 săptămâni.
Filtratul se amestecă bine cu apa distilată în proporție de 1 la 2 și se folosește sub formă de comprese pe ten sau pentru loționări tegumentare în igiena corporală generală.
Din 25-40 g flori de liliac lăsate la macerat într-un litru de ulei, timp de două săptămâni, într-un loc cald și întunecos, se prepară o alifie care alină durerile reumatismale.
Aceasta este folosită de câteva ori pe zi, masându-se ușor zona dureroasă.
Frunzele de liliac pot fi un remediu excelent în cazul arsurilor de tot felul. Se culeg frunze de liliac alb și se fierb până când apa se înnegrește.
Se răcește și, când sunt călduțe, frunzele se scot și se aplică pe arsură. Se leagă cu pansament, tifon sau cu o pânză curată și se ține 24 de ore.
Pansamentul nu trebuie lăsat să se usuce, pentru că în acest mod rana se agravează. Se umezește continuu cu apă în care s-au fiert frunzele.
După 24 de ore, se scoate pansamentul, care va ridica primul strat de impurități și arsura, lăsând locul curat și sterilizat.
În funcție de gravitatea arsurii, se repetă operațiunea, singura condiție fiind ca pansamentul și frunzele de liliac să se schimbe la fiecare 24 de ore.
După tratament, pielea va rămâne catifelată și elastică, fără nici o urmă de arsură.
Citește și Cele 10 porunci ale productivităţii
