Antidepresivele prescrise în mod obișnuit pot face mai mult rău decât bine și oamenii ar trebui să fie mai precauți în ceea ce privește folosirea lor exagerată, arată un studiu al unor cercetători canadieni.
Studiul, realizat de cercetători de la McMaster University și publicat online în „Frontiers in Psychology”, contestă convingerea că antidepresivele sunt sigure și eficiente.
După examinarea unor studii anterioare asupra efectelor antidepresivelor, cercetătorii au constatat că riscul de deces la utilizatorii mai vârstnici este mai mare decât la ceilalți, ceea ce arată că efectele generale ale acestor medicamente asupra organismului sunt mai mult rele decât bune.
Multe antidepresive au rolul de a înlătura simptomele depresiei prin creșterea nivelurilor de serotonină din creier, unde aceasta reglează starea de spirit, potrivit studiului.
Majoritatea serotoninei pe care o produce corpul este totuși utilizată în ale scopuri.
Datorită răspândirii sale în corp, influențează o varietate de funcții psihologice și alte funcții ale organismului.
Din aproximativ 40 de milioane de celule ale creierului, majoritatea sunt influențate în mod direct sau indirect de serotonină.
Intervine în producerea somnului, în procese mentale și afective (depresie și anxietate, tulburare obsesiv-compulsivă), în funcții motorii, termoreglare, reglarea presiunii arteriale, funcții hormonale, reproducere și dezvoltare, adaugă studiul.
Cercetătorii au descoperit că antidepresivele au efecte de sănătate negative asupra tuturor proceselor reglate în mod normal de serotoninp.
Aceste riscuri includ probleme de dezvoltare la copiii mici, probleme digestive, sângerări anormale și atacuri de inimă la cei mai în vârstă.
Serotonina poate afecta și funcțiile sistemului cardiovascular, muscular și diferite elemente ale sistemului endocrin.
„Serotonina este o substanță chimică ce reglează diferite procese. Când medicamentele interferează cu aceste lucruri, te poți aștepta, în perspectivă, să producă unele necazuri”, este de părere Paul Andrews, șeful echipei de cercetători.
În studii anterioare, Andrews și colegii lui au pus la îndoială eficiența antidepresivelor chiar și asupra laturii țintă, considerând că pacienții au fost mai predispuși la recăderi după ce nu au mai luat medicamentele decât dacă creierul lor ar fi încercat să restabilească echilibrul.
Chiar având în vedere funcția antidepresivelor, Andrews spune că este important că recurgerea la ele să fie privită cu prudență, în condițiile în care acest tip de medicamente este prescris anual câtorva milioane de oameni.
