Principiile active din arnică (Arnica montana) stimulează imunitatea, fiind înrudite cu cele ale echinaceei.
Există însă câteva calități care individualizează arnica și care o fac un ajutor neprețuit pentru sănătate.
În primul rând, arnica stimulează imunitatea nespecifică la nivelul gâtului și al căilor respiratorii superioare, protejându-le de infecții și fiind ideală pentru cei care sunt mai mereu răgușiți, au amigdalită cronică, faringită, sinuzită.
Folosită extern, arnica îmbunătățește circulația, încălzește extremitățile și creează o stare de confort fizic, fiind excelentă pentru persoanele sensibile la frig (frigul fiind unul din principalii dușmani ai imunității).
Nu în ultimul rand, arnica este un ajutor prețios atunci când boala s-a instalat, întrucât elimină senzațiile de slăbiciune și amețeală, tonifică inima (care este solicitată mai ales în bolile cu febră puternică) și reglează, prin mecanisme încă necunoscute, temperatura corpului.
Tinctura de arnică se prepară la fel ca și celelalte tincturi din plante, putând fi mai concentrată sau mai puțin concentrată.
Intern, se iau cate 30-40 de picături, de 3 ori/zi, diluate în apă, pe stomacul gol, vreme de 30 de zile, pentru o cură de amplificare a imunității.
Atunci când boala s-a instalat, se pot lua 4-5 doze pe zi la adulți. La copiii sub 7 ani această plantă nu va fi administrată decât sub supraveghere medicală, cei peste această vârstă putând lua 5-10 picături de 3 ori/zi.
Extern, în tratamentul infecțiilor gâtului se face gargară cu arnică – 1-2 lingurițe de tinctură la jumătate de pahar de apă, dar cu atenție, pentru a nu înghiți preparatul.
Persoanele care au circulația periferică deficitară, fiind foarte sensibile la frig, vor face înainte și după expunerea la frig fricționări energice ale membrelor și toracelui cu această tinctură, după care vor aplica o peliculă subțire dintr-un unguent natural (de tătăneasă sau mușețel) pe locurile fricționate.