Se pare că bitterul suedez a fost descoperit în Evul Mediu, fiind un elixir din plante, care prelungea tinerețea. Rețeta și modul de preparare ar fi aparținut unui celebru medic suedez, care a reușit, cu ajutorul acestui remediu, să trăiască 104 ani. Formula licorii a fost transmisă din generație în generație.
Formula veche a bitterului suedez conține: „26 g aloe, 18 g theriak venețian, 13 g rezină mirhe, 8 g ziiwerwurzel, 7 g diötom, 5 g terra sigulata, 7 g enzian, 7 g angelikwurzel, 4 g ebrewurz, 2 g camfer, 2 g tormentil, 2 g bibergail, 5 g larchenscwamm, 5 g șafran, 2 g muscatblute, 2 g sennesblätern, 18 g malmuswürzel, 18 g kalamuswürzel, 35 g muskatbohnen si 54 g kandischzucker”.
Bitterul suedez și-a dovedit eficiența într-o serie impresionantă de boli, de la indigestii și migrene la boala canceroasă și maladiile de piele greu vindecabile.
Cu timpul, au apărut tot felul de versiuni ale bitterului suedez: cu 32 de plante, cu 16 plante, cu 12 plante, cu 8 plante, dar și cu 180 de plante.
Bitterul suedez este un extract hidroalcoolic sau, altfel spus, o tinctură din plante medicinale amare. De altfel, este uneori numit și „aperitiv amar suedez”.
De ce amar? Pentru că plantele și gustul amar au o importanță deosebită în terapia naturistă.
Remediile naturale amare sunt un drenor puternic pentru ficat și vezica biliară, stimulează procesele de eliminare prin amplificarea peristaltismului digestiv, activează digestia prin sporirea secreției de sucuri gastrice.
Din punct de vedere psiho-mental, gustul amar este asociat dezamăgirii – o sintagmă care, analizată din punct de vedere etimologic, înseamnă descoperirea, eliberarea de amăgire.
De aceea, în medicina holistică, remediile amare au în plan psihologic rolul foarte interesant de a ajuta la eliminarea convingerilor și ideilor false, cu alte cuvinte, a amăgirilor, care conduc la boală.
Practic, nu se poate vorbi în medicina naturistă de un proces de dezintoxicare eficient și complet în care să nu fie folosit gustul amar.
Ei bine, diferitele variante de bitter suedez sunt o colecție fără egal de plante amare, cu diferite nuanțe.
Astfel, acest bitter conține plante amare pure (gențiană, țintaură, anghinare), amare aromatice (pelin, coada șoricelului, coajă de portocal amar), amare saline (cicoare, păpădie), amare mucilaginoase (lichen de Islanda) etc.
Astfel, acest elixir amar este un drenor și detoxifiant extraordinar, ceea ce și explică efectele sale vindecătoare într-o gamă extrem de mare de boli.
În ciuda popularității sale ca leac, nici până în prezent nu se știe cu precizie care este rețeta originală.
De fapt, anumite componente ale sale, cum ar fi theriakul venețian, sunt chiar formule obținute prin procedee alchimice, procedee care nu mai sunt cunoscute în prezent.
Dar asta nu exclude eficiența lui.
Rețete românești!
Flora medicinală spontană a României este extrem de bogată în plante medicinale amare și aromatice, cu efecte foarte puternice, care, incluse în rețeta acestui remediu, fac adevărate minuni.
Apoi, concentrațiile de principii active de la bitterurile românești sunt mult mai mari decât la cele aduse din străinătate, unde, în mod curios, se pune mai mult accent pe gustul plăcut al remediului decât pe acțiunea sa terapeutică.
În fine, se pare că în domeniul terapiei cu plante, creativitatea autohtonă a găsit un teren foarte bun de exprimare, așa încât au fost găsite niște rețete de bitter care pun foarte bine în valoare principiile ce stau la baza alcătuirii acestui remediu.
În România, se fabrică un bitter medicinal cu o formulă mai restrânsă, în compoziția căruia intră aloe, iris, calapar, troscot, tătăneasă, maghiran, gălbenele, angelică și rășină de brad.
Produsul este mult mai ieftin și este ambalat și etichetat la fel ca bitterul de import. Unele magazine au la dispoziție setul de ingrediente și instrucțiunile de preparare, pentru cazul în care dorim să producem bitterul acasă.
Se spune că Pintea Viteazul, vestitul haiduc, avea totdeauna la piept o sticluță în care era un remediu obținut din macerarea în palincă a rădăcinii de angelică și o plantă numită țintaură, cu care se vindeca de boli sau se apăra de ele.
Moduri de preparare
Iată o rețetă ceva mai simplă, compusă din doar 12 plante, dar care pune foarte bine în valoare principiile care stau la baza alcătuirii bitterului suedez: într-un borcan cu filet, cu o capacitate de 2 l, se pun câte două lingurițe din următoarele plante, sub formă de pulbere (obținută prin măcinare cu râșnița electrică de cafea): pelin (Artemisia absinthum), anghinare (Cynara scolymus), flori de salcâm (Robinia pseudoacaccia), foi de dafin (Laurus nobilis), iarbă de troscot (Polygonatum aviculare), frunze de frasin (Fraxinus sp.), rădăcină de angelică (Angelica archangelica), boabe de ienupăr (Juniperus communis); se adaugă apoi câte o linguriță de pulbere de rășină de brad (Abies alba), semințe de fenicul (Foeniculum vulgare), rădăcină de urzică (Urtica dioica) și o jumătate de linguriță de pulbere de șofran (Curcuma longa).
După ce am pus toate plantele, adăugăm un litru și jumătate de alcool alimentar de 50-60° și lăsăm totul să macereze vreme de minimum două săptămâni.
La sfârșitul timpului de macerare, se filtrează preparatul prin tifon și se pune la păstrare într-o sticlă închisă la culoare, capsată ermetic cu dop, într-un loc întunecos și rece.
Rețeta „micului bitter suedez”
10 g aloe, 5 g smirnă, 0,2 g șofran, 10 g siminiche, 10 g canfor, 10 g rădăcină de revent, 10 g rădăcină de curcumă (șofran de India), 10 g mana, 10 g theriak venețian, 5 g rădăcină de lemnul-Domnului și 10 g rădăcină de angelică.
Amestecul din aceste ierburi se pune la macerat în 1-1/2 l rachiu de secară sau rachiu bun de fructe de 38-40 grade, într-o sticlă de doi litri cu gâtul larg și se lasă să stea 14 zile, la soare sau la căldură.
Se agită zilnic, precum și înainte de filtrare în sticle mici sau înainte de întrebuințare. Se păstrează la rece, chiar și mai mulți ani. Cu cât sta mai mult, cu atât este mai eficace.
Recomandări terapeutice
Bitterul medicinal, fie el suedez sau românesc, se recomandă în tulburări de digestie, tranzit intestinal leneș, balonare, dureri de stomac, dischinezie biliară, afecțiuni hepatice cronice, stări de greață, viermi intestinali, anorexie, anorexie psihica, slăbiciunea memoriei, epilepsie, amețeli, migrene, boli de piele, arsuri, înțepături de insecte, afecțiuni alergice, guturai (răceală), gripă, febră, cistită, infecții renale, tulburări de circulație a sângelui, tromboflebită și diferite forme de cancer.
Se administrează, de regulă, 1-2 lingurițe din preparat, înainte de mesele principale, diluate în apă plată sau ceai, pentru indigestie, balonare, dischinezie biliară.
* În cazul afecțiunilor hepatice cronice, plantele amare ale bitterului acționează cu mare putere, în sensul descongestionării și regenerării ficatului.
Se ia câte o linguriță, de 3 ori/zi, într-o cană de apă (250 ml), pe stomacul gol. Se vor face cure de câte 2-3 săptămâni, urmate apoi de o săptămână de pauză.
* La persoanele anorexice, încă din primele zile ale administrării bitterului se declanșează o senzație naturală de foame, simultan cu trezirea unui neobișnuit tonus psihic și al poftei de viață.
Aceasta conduce la o normalizare ponderală gradată, prin echilibrarea funcțiilor digestive, ca și a stărilor emoționale.
Se vor lua 3 mese pe zi, bitterul fiind luat cu 20 de minute înainte de masă, câte 1-2 lingurițe la o cană cu apă.
* În bolile de piele, se face o cură de o lună cu bitter suedez, din care se ia câte o linguriță într-un pahar cu apă, de 3 ori/zi, pe stomacul gol.
Efectele se instalează gradat, dar sunt persistente, fapt ce va fi ușor constatat la cei predispuși la eczeme ori acnee, precum și la cei care nu pot să scape de unele infecții cu ciuperci sau bacterii cu localizare pe piele.
* Contra afecțiunilor alergice, bitterul se folosește în cure de două luni. Se administrează de 4 ori/zi, câte o linguriță de bitter diluată într-un pahar cu apă.
Modul de acțiune a preparatului în cazul acestor afecțiuni nu este încă pe deplin elucidat.
Se pare însă că efectul tonifiant și purificator puternic asupra principalelor organe de eliminare și drenare din corp (ficat, rinichi, plămâni), conduce gradat la o reglare a reacțiilor imunitare ale organismului.
* În cazul tulburărilor menstruale (ciclu menstrual neregulat, dureros, abundent) administrarea bitterului se realizează într-un mod aparte: cu 4-5 zile înaintea menstruației, se ia câte o linguriță de 3 ori/zi, iar în primele două zile în care ciclul menstrual s-a declanșat, se ia câte o jumătate de linguriță de 5-6 ori/zi, diluată într-un pahar cu apă.
* Cistita, infecțiile renale sunt afecțiuni în care bitterul exercită printre cele mai puternice efecte.
Se administrează câte o linguriță, de 4 ori/zi, în 250 ml de apă (se consumă astfel, zilnic, un litru de apa cu preparat).
În cazurile de criză, se vor aplica suplimentar comprese calde cu bitter pe zona vezicii urinare sau a rinichilor, după caz.
* Viermii intestinali pot fi înlăturați cu câte o linguriță de bitter suedez diluat într-un pahar cu apă, de 3 ori/zi.
* În cazuri de guturai (răceală) și gripă, bitterul se administrează din 3 în 3 ore, pe întreaga durată a zilei, în doză de o jumătate de linguriță sau o linguriță la un pahar cu apă.
Are efecte de eliberare treptată a căilor respiratorii, de reducere a inflamațiilor și a durerilor gâtului, de ușurare a respirației și reglare a temperaturii în caz de febră. De asemenea, are efecte de stimulare imunitară.
* În cazuri de febră, este recomandat ca bitterul să fie administrat chiar de la începutul declanșării stărilor febrile.
În aceste cazuri, în primele zile se va administra din două în două ore, câte o linguriță la o jumătate de pahar cu apă.
Alimentația trebuie să fie foarte ușoară în acest interval, bazată mai mult pe legume, fructe și băuturi naturale (sucuri proaspete din citrice sau apă plată). Odată cu reducerea temperaturii, remediul se administrează normal, câte o linguriță, de 3 ori/zi.
* Pentru combaterea stărilor de greață dimineața, precum și a migrenelor, se ia atât preventiv, câte o linguriță de 3 ori/zi, cât și ca adjuvant în cazul în care au apărut aceste stări, câte o linguriță din oră în oră, dar nu mai mult de 5 doze zilnic.
* Bitterul are un efect benefic și pe termen lung în caz de reumatism și gută, prin declanșarea proceselor de mobilizare și eliminare a toxinelor din tot corpul.
Se va folosi în cure de lungă durată (3 luni), timp în care se ia, de 4 ori/zi, câte o linguriță de preparat la o cană cu apă, pe stomacul gol.
După o pauză de o lună, cura se poate relua de mai multe ori.
* În bolile cardiace asociate cu valori crescute ale colesterolului, bitterul suedez reduce valorile colesterolului, ajută la menținerea tinereții și flexibilității vaselor de sânge, având și efecte tonice cardiace.
Se administrează în tratamente de minimum două luni, timp în care se iau câte 3 lingurițe pe zi.
* Plantele amare din compoziția bitterului medicinal au efecte tonice și antiinflamatoare asupra pancreasului.
Se iau 3-4 lingurițe de bitter pe zi, diluate în apă, în cazul bolilor pancreasului, dar și ca adjuvant în diabet.
În boala canceroasă, bitterul medicinal este recomandat mai ales pentru stimularea poftei de mâncare, reducerea senzației de greață și, eventual, a febrei.
În plus, are efecte de stimulare a imunității, motiv pentru care poate fi un ajutor prețios în această afecțiune. Se ia o linguriță diluată în jumătate de pahar cu apă, înaintea fiecărei mese.
Uz extern
* Pentru combaterea durerilor de cap, tulburărilor nervoase post-traumatice, se pune pe ceafă o compresă cu bitter suedez, care se ține minimum 30 de minute.
Rănile și cicatricele persistente se spală cu un tampon bine înmuiat în preparat. Se stoarce apoi tamponul de vată înmuiată în bitter suedez deasupra locului tratat, așa încât pe zona afectată să se formeze o crustă de preparat.
În caz de arsuri ușoare și medii, înțepături de insecte, tromboflebită, se pun comprese cu bitter suedez pe zona afectată.
Pentru tratarea luxațiilor și entorselor se va ține, zilnic, vreme de două ore, o compresă pe zona articulației accidentate.
Înțepăturile de insecte pot fi tratate.
Precauții
Pentru uz intern, datorită concentrației destul de mari de alcool, nu va fi, de regulă, administrat nediluat.
Excepție vor face doar cazurile în care este contraindicat aportul masiv de lichide în corp. Întrucât conține plante cu efecte abortive (pelin, angelica), nu va fi administrat intern femeilor gravide.
Pentru uz extern, va fi folosit sub formă de comprese, după ce se dă în prealabil un strat protector cu cremă de galbenele pe porțiunea de piele care va fi tratată.
De asemenea, după aplicare, porțiunea de piele tratată va fi lăsată la aer măcar un sfert de oră, pentru a se zvânta.
În cazul în care apar senzații de arsură ori macerația puternică a tegumentelor, tratamentul va fi întrerupt temporar.
Citește și Deshidratarea stă la originea proastei dispoziții