După cum se știe, simplul cuvânt căsătorie îi bagă pe bărbați în sperieți. Mai mult chiar, îi bagă total în beznă, proiectându-i practic imediat într-o avalanșă de temeri, prejudecăți, întrebări fără răspuns.
În fața ideii de a păși în fața altarului, cei mai mulți dintre bărbați preferă să evite subiectul.
Sau amână fatidicul „da” la infinit, în speranța că partenera obosește și se resemnează cu statutul de „femeie nemăritată” sau, mai rău, se agață de teoria „concubinajului”, lăudându-i avantajele.
Un lucru trebuie lămurit de la început. Aici nu este vorba de sentimente. Nu este vorba de câtă dragoste poate dărui un bărbat partenerei sale.
Problema e că, oricât de îndrăgostit ar fi un bărbat, pronunțarea cuvântului „da” este echivalentul unui fel de salt în gol.
Este cam ca atunci când cumpărăm un ou de Paște: ambalajul este super, însă nu știi niciodată ce surpriză te așteaptă înăuntru.
Un scriitor american, pe nume James Douglas Barron, a fost ani la rând un etern logodnic.
Astăzi el este un bărbat la casa lui, cu o căsnicie solidă, care, gândindu-se la aversiunea lui pentru căsătorie, s-a decis să scrie o carte pe această temă.
În „She wants a ring, and I don’t wanna chance a thing” (Ea vrea un inel, iar eu nu vreau să schimb nimic), Barron oferă sfaturi viitorilor miri și a pus la punct un clasament al lucrurilor care îi sperie cel mai mult pe reprezentanții sexului tare.
Scriitorul american speră în acest fel să îi stimuleze pe cei direct interesați să se autoanalizeze pentru câteva minute și, în același timp, dorește să le ajute pe doamne să îi înțeleagă mai bine pe bărbați.
Pe primul loc în topul temerilor se află fatidica sintagmă „pentru toată viața”, care evocă parcă sunetul metalic al încuietorii care se închide: cea de la celulă.
Pe locul doi se află ideea de a spune adio flirtului cu celelalte femei. Obsesia „Ce s-ar întâmpla dacă” ocupă ultimul loc pe podiumul imaginar al ezitărilor bărbaților în fața căsătoriei.
Demn de luat în seamă este și divorțul, care coincide în mintea reprezentanților sexului tare cu recunoașterea faptului că s-au înșelat în alegerea făcută.
Mulți bărbați se tem să retrăiască eșecul matrimonial al propriilor părinți, în timp ce cei mai mulți dintre ei se tem că o dată pusă verigheta la mână își pierd propriul post de președinte în industria distracției, pentru a coborî un nivel mai jos, în rândul directorilor din industria compromisurilor, unde va fi atent supravegheată orice decizie luată.
Pe locul șapte în topul temerilor se află spaima că, odată verigheta pusa pe inelar, să nu cumva să devină membrii activi în „Asociația soților domesticiți”.
Nici ideea că vor avea o viață plată, plictisitoare, unde petrecerile cu familia sunt obligatorii, iar rutina este la ordinea zilei, nu le surâde prea mult bărbaților.
O căsătorie înseamnă automat renunțarea la tăcere, la controlul asupra situației, la intimitate, la programele preferate de la televizor, la tutun sau la serile cu prietenii, la o bere.
Această idee nu pare să îi încânte prea mult pe bărbați.
Nici gândul de a spune adio aventurilor de o noapte în schimbul tradiționalului „eu fac asta, tu faci asta și după aia mergem la culcare”, nu e un gând care să îi convingă pe bărbați să își pună mai repede pirostriile.
Citește și Renunțarea la fumat îngrașă; dar când?