Procesul de adormire este o rutină, dar rămâne totuși un mister, iar deși toți oamenii se întind în pat și adorm noapte de noapte, nimeni nu știe cu exactitate cum se produce această trecere a creierului de la starea de veghe la cea de somn.
Chiar și neurologii nu pot înțelege încă mecanismul prin care creierul trece de la starea de veghe la cea de somn inconștient în întreaga sa complexitate, însă ei susțin că această trecere se produce mai degrabă treptat și nu direct ca și când ai acționa un comutator.
Conform unui studiu realizat recent de neurologi de la Universitatea Washington din St. Louis, în timpul stadiul de „presomn” al procesului – perioada în care ne întindem în pat, stingem lumina și închidem ochii încercând să ne detașăm de problemele cotidiene – undele cerebrale trec pe activitate de tipul alfa, asociată de obicei stării de veghe tăcută.
„În acest stadiu creierul începe să se decupleze progresiv de mediul înconjurător”, explică Linda Larson-Prior, coordonatoarea acestui studiu.
„Subiecții oscilează lent între gândurile cu privire la ceea ce se petrece în jurul lor ți cele cu privire la propria persoană”, mai adaugă ea.
Apoi, la un moment dat, intrăm în stadiul de somn de tranziție, cunoscut și drept stadiul I de somn.
Undele cerebrale încetinesc, trecând spre o formă de activitate cunoscută drept theta-band, însă se înregistrează încă scurte izbucniri de activitate alfa.
Aceste scurte izbucniri de activitate alfa pot să-ți lase impresia că ești încă treaz, conform lui Scott Campbell, directorul Laboratorului de Cronobiologie Umană de la Colegiul Medical Weill Cornell.
Acest lucru se întâmplă spre exemplu atunci când adormim la un film și apoi îți poți aminti mici fragmente din respectiva peliculă până la trecerea în stadiul următor de somn.
Acest stadiu II este cel de „adevărat” somn non-REM (fără mișcări rapide ale ochilor), stadiu în care nu se mai înregistrează activitate cerebrală de tip alfa.
Toți neurologii sunt de acord că stadiul II este deja somnul propriu-zis, stadiu asociat cu o reducere și mai importantă a percepției de stimuli externi.
Deși suntem adormiți, putem încă să auzim un cuvânt sau două din filmul la care ne uităm, dar și acestea se pierd treptat.
Apoi intrăm în faza de somn adânc, cu activitate cerebrală delta, în stadiile III și IV și ajungem în sfârșit la somnul REM – stadiul în care visăm.
Dacă stadiile I și II sunt uneori greu de diferențiat la nivel subiectiv față de starea de veghe, 90% dintre oameni recunosc că dormeau dacă sunt treziți după ce au intrat în stadiul III sau IV.
Din acel moment tranziția este completă și ne petrecem restul nopții trecând ciclic de la stadiile fără vise II, III și IV la stadiul cu vise (REM).
Citește și Cel mai bun ceai pentru combaterea migrenei
