Nu de puține ori, vedem în jurul nostru persoane care strănută atunci când mirosul florilor este predominant. Ne întrebăm care să fie cauza acestor strănuturi. Principala cauză este alergia la polen, numită polinoză.
Alergia, ca fenomen clinic, este o reacție de intoleranță față de substanțe care nu amenință cu nimic organismul. Specialiștii spun că, în fața acestor substanțe, deși sunt lipsite de nocivitate, organismul se comportă ca și cum ar fi vorba de microbi sau de virusuri, punând în mișcare mecanisme anti-inflamatorii. Rezultatul este inflamația la nivelul organelor cu rol de barieră la nivelul mucoaselor respiratorii, oculare și digestive.
Cei care sunt alergici la polen și nu se feresc de el pot avea neplăcuta surpriză să constate semne clinice de boală cum ar fi: urticaria, umflarea buzelor, a ochilor și, în cele mai grave cazuri, apariția astmului bronșic.
Urticaria este ultimul sindrom care apare ca frecvență la alergia la polen. Urticaria, dacă este cauzată de polen, apare strict în sezonul polenic și are mare reversibilitate. Apare pe părțile descoperite care intră în contact cu polenul. Este o urticarie benignă, care cedează ușor la antihistaminice și nu pune probleme.
Emblematic însă pentru polinoză este rinoconjuctivita sau, mai bine zis, asocierea dintre rinită și conjunctivită. Aceasta apare la sfârșitul lunii martie, odată cu înflorirea precoce a arbuștilor și atinge maximum de intensitate în lunile mai și iunie, când majoritatea gramineelor sunt înflorite.
Un alt simptom al polinozei este conjunctivita, care, la rândul ei, se asociază cu rinita. Apar apoi și strănuturi în serie, cu eliminare abundentă de lichid, iar alteori nici nu se pune problema secreției nazale sau a strănuturilor, ci pur și simplu există un blocaj nazal înverșunat, care nu cedează decât dacă respectivul suferind de polinoză schimbă aerul.
Din păcate, suferinzii de polinoză iau această afecțiune în glumă și nu se prezintă la medic. Or, acest lucru este necesar, în primul rand pentru că, în cele mai benigne forme, cu câteva strănuturi și puține simptome nazale sau conjunctivale, polinozele pot duce la apariția crizelor de astm.
Alergia la polen „coboară” spre bronhii și nu rareori se întâmplă ca bolnavii care încep cu rinoconjunctivita să facă peste 7-10 ani crize de astm.
Alergia la polen poate apărea la orice vârstă. De obicei, apare între 20-40 de ani, dar sunt și persoane care au făcut polinoză pentru prima dată la peste 70 de ani. Nu este o regulă strictă, dar partea centrală o reprezintă vârstele tinere.
Cel mai eficient mod de prevenire a polinozei este limitarea contactului cu polenul, care se realizează prin deschiderea ferestrelor până la 12 noaptea și închiderea lor până la 8 dimineața, când polenul explodează pur și simplu în atmosferă.
Din punct de vedere medicamentos, există o multitudine de posibilități de tratare a polinozei. Se recomandă utilizarea antihistaminicelor precum Clorfeniramin, Tavegil, Romergan, Clemastin. Acestea au și efecte sedative.
Mai nou, au apărut și antihistaminicele nonsedative precum Claritin, Setirizin, Hismanal, toate aceste preparate având proprietăți remarcabile față de reacția alergică la polen.
De reținut că, pe piața medicamentelor din România, mai există medicamentul denumit Aerius, care reprezintă un pas înainte în tratarea tuturor alergiilor și nu numai a celor legate de polen. Are proprietăți antialergice generale și are eficiență maximă, acționând cu rapiditate – în 20 de minute deja se văd efectele.
Citește și Cele 10 porunci ale productivităţii
