Frunzele și vârfurile florifere de usturoiță (Alliaria petiolata) se recoltează, din flora spontană, în luna aprilie sau mai, înainte de inflorit sau la începutul înfloririi. Se folosesc doar în stare proaspătă, altfel principiile active se pierd.
Planta conține un izotiocianat (sulfocianat de alil) care îi imprimă gustul de usturoi, alți produși organici sulfurați, glucide simple, săruri minerale (sulf, iod, potasiu), vitamina C.
Usturoița prezintă proprietăți depurative și antiastenice, fiind indicată în curele care se fac primăvara pentru epurarea organismului și pentru combaterea asteniilor. Este o detoxifiantă ideală pentru fumători.
Datorită acțiunii bacteriostatice, materia vegetală proaspătă se dovedește utilă, ca adjuvant, în infecții pulmonare sau intestinale, supurații și chiar cangrene infecțioase.
Usturoița proaspătă completează cu succes tratamentele specifice ale bolnavilor de astm, bronșită, reumatism și al celor care prezintă alergii la toxinele bacteriene.
Semințele sunt vermifuge și revulsive, utilizându-se intern pentru combaterea viermilor intestinali, iar extern – pentru alinarea durerilor reumatice.
Părțile verzi ale usturoiței se utilizează sub formă de salată (mai ales frunzele), singură sau asezonată cu alte plante depurative de primăvară sau cu diferite zarzavaturi.
Din organele tinere ale acestei plante se poate prepara și o infuzie. În acest scop, se vor turna peste două linguri de plantă mărunțită 200 ml de apă clocotită.
Reamintim faptul că se folosește doar planta proaspătă. Se mai poate utiliza sub formă de suc obținut prin stoarcerea plantei.
Pulberea rezultată din râșnirea semințelor se administrează câte un gram (un vârf de cuțit), de 3 ori/zi, ca adjuvant în combaterea viermilor intestinali.
Curele cu usturoiță sunt adjuvante și trebuie să dureze minim 10 zile consecutive, dar nu mai mult de 3 săptămâni.
Nu este indicat ca usturoița să fie utilizată de către persoanele care suferă de boli gastrice cronice.
