Potentilla anserina este o plantă erbacee, perenă, cu tulpini târâtoare, păroase, lungi de 50 cm, înrădăcinate la noduri. Frunzele au margini adânc dințate, verzi pe fața superioară și albicioase pe fața inferioară. Florile sunt de culoare galben-aurie, cu 5 petale care se închid seara și pe vreme răcoroasă. Mai este denumită iarba gâștelor, buruiana junghiurilor, scrânteală, prescură și vintricea. Crește în flora spontană, prin locuri umede, pe marginea apelor și mlaștinilor.
Coada racului înflorește din luna mai până în septembrie. În scopuri terapeutice, de la această plantă se utilizează numai partea aeriană (flori și frunze), fără tulpini. Recoltarea se face în timpul înfloririi. Se usucă la umbră, iar păstrarea se face în pungi de hârtie sau săculețe din pânză.
Planta este bogată în substanțe amare, flavonoide, taninuri (7-10 %), mucilagii, uleiuri eterice, vitamina C (până la 200 mg/100 g frunze), săruri minerale. Are proprietăți antidiareice, astringente și hemostatice (datorită taninurilor), spasmolitice asupra musculaturii netede a intestinului și uterului (datorită flavonoidelor), antispastic gastric și intestinal, antiseptic, sedativ, analgezic, cicatrizant, favorizant al coagulării sângelui.
Ceaiul de coada racului are acțiune benefică asupra aparatului digestiv, calmând colicile stomacale. Prin efectul calmant, ceaiul de coada racului va reduce durerile de stomac.
O altă proprietate este aceea că, prin efectul hemostatic, reglează menstruațiile abundente și atenuează durerile abdominale. În calculoza renală (piatra la rinichi) și artrite se recomandă o cură mai îndelungată cu ceai din această plantă.
Indicații terapeutice
Fitoterapia recomandă preparatele din coada racului în boli ale aparatului digestiv (calmarea durerilor ulcerului gastric și a durerilor de stomac, diaree rebelă, dizenterie, pancreatită, hemoroizi, enterocolite, combate înmulțirea bacteriilor în intestine); boli ale aparatului respirator (astm bronșic, tuse convulsivă); boli renale și genitale (dizolvarea calculilor renali, metroragii cu hipermenoree – menstruații abundente și neregulate, dismenoree, metroanexita, leucoree – „poala albă”, candidoza genitală, infecții stafilococice), artrite, gută (artrită urică), hiperhidroză, anemie, convalescență, epilepsie, stomatită, inflamații gingivale, ulcerații ale pielii.
Observații:tratamentul cu această plantă este contraindicat la persoane cu afecțiuni hepatice și renale cronice. Ceaiul de coada racului nu se bea pe nemâncate, deoarece provoacă iritația mucoasei gastrointestinale.
Forme de utilizare
Uz intern: Infuzie din 1 lingură plantă uscată la 250 ml apa clocotită; se lasă să infuzeze, acoperit, timp de 10 minute, se strecoară și se bea fierbinte, eventual în amestec cu lapte. Tratamentul durează 12 zile, cu câte 3 cești zilnic, având efect de fortificare a corpului la persoane anemice și copii fără poftă de mâncare.
Decoct din 2 linguri plantă uscată la 500 ml apă rece; se lasă în apă timp de 15 minute, se infuzează 10 minute și se beau 3 ceaiuri călduțe pe zi, după mesele principale.
Uz extern: Decoct din 3 linguri plantă uscată și mărunțită la 500 ml apă rece; se lasă la macerat 15 minute, se strecoară și se fac spălături vaginale de 2 ori/zi (în caz de leucoree), se pun cataplasme de 2-3 ori/zi (în caz de arsuri, ulcerații cutanate, eczeme și entorse), se fac băi generale (pentru întărirea oaselor la copiii anemici) sau se fac gargarisme de 3-5 ori/zi (în gingivite și stomatite).
Citește și Stilul de viață sănătos ne prelungește viața cu 10 ani