Foarte bogat în săruri minerale, de cupru, fluor, potasiu, fier și vitamina C, hreanul conține și ulei volatil – mirosina, care îi conferă mirosul iritativ și calitățile revulsive.
Datorită calităților de condiment, rădăcina de hrean este folosită la prepararea conservelor pentru iarnă, dar și în tot timpul anului la diferite preparate culinare.
Ca medicament, proprietățile curative ale rădăcinii de hrean sunt nenumărate. O calitate aparte este stimularea poftei de mâncare prin excitarea secrețiilor aparatului digestiv.
Datorită conținutului ridicat de potasiu, hreanul are efect diuretic, cu tendința de normalizare a tensiunii arteriale.
De asemenea, hreanul este activ și în cardiopatia ischemică, având în plus și efect cardiotonic, fiind foarte indicat celor care suferă de hipertensiune arterială.
Hreanul are și calitatea de a degaja de secreții aparatul respirator, fiind astfel indicat în tratamentul astmului.
În inapetență (lipsa poftei de mâncare), se consumă hrean ras amestecat cu puțin zahăr și oțet, câte o linguriță, de 3 ori pe zi, cu 15 minute înaintea meselor.
Cura nu trebuie să dureze mai mult de o lună, pentru că hreanul este iritant în cantități mari.
În crizele de tuse, zilnic, se înghite câte o linguriță dintr-o compoziție formată din hrean ras amestecat cu zahăr și lăsată la loc călduros jumătate de zi.
Citește și Ne protejează vitamina D împotriva coronavirusului?
În caz de parodontoză, rădăcina proaspătă de hrean se ronțăie în gură, apoi se scuipă. Sub formă de cataplasme (hrean ras și pus într-o pânză), se aplică în caz de migrene, contuzii, dureri reumatice, stări gripale, bronșite sau pneumonii.
Tinctura de hrean se prepară din 20 g de hrean ras și amestecat cu 100 ml alcool sau rachiu, care se pune la macerat două săptămâni, la temperatura camerei, agitându-se din când în când recipientul, care nu trebuie să fie metalic.
Tinctura se folosește la frecții în durerile de reumatism și junghiuri.