Există persoane care mănâncă mai puțin decât altele și totuși se îngrașă.
Medici, nutriționiști, cercetători și laboratoare au încercat să găsească un răspuns. Cel mai des întâlnit: „consumă mai multe calorii decât ard”. Și, totuși, răspunsul nu este atât de simplu, notează ziarul Estrella Digital.
Trebuie amintit, în primul rând, că există anumite boli metabolice precum hipotiroidismul (deficiența hormonului tiroidian) sau maladia lui Cushing care produc obezitate, dar presupun un procent foarte mic din cazurile clinice de obezitate și de exces de greutate.
Pentru a studia acest mecanism complex este necesar să ne schimbăm mentalitatea cu privire la ceea ce mult timp ne-a preocupat și obsedat în regimul nostru alimentar: caloriile.
Trebuie să facem o distincție clară între caloriile consumate (pe care le ingerăm) și caloriile asimilate (cele care ne îngrașă).
Altfel spus trebuie să ținem cont mai mult de valoarea nutritivă completă a alimentelor decât de valoarea lor energetică, având în vedere că viteza cu care se digeră și se asimilează alimentele depinde de anumiți factori, precum persoana, tipul de nutrienți conținut, cantitatea de fibră prezentă, compoziția restului alimentelor prezente în stomac și în intestin în timpul digestiei, frăgezimea alimentului, gradul de coacere etc.
Pe de altă parte, pentru ca acești nutrienți să poată fi utilizați ca energie de celulele noastre, este necesară activarea unui hormon numit insulină, care este secretat de pancreasul nostru în funcție de indicele glicemic al alimentelor, care măsoară glucoza din sânge după ce a fost ingerat respectivul aliment.
Unul din efectele cele mai importante este că glucoza absorbită după ce mâncăm se depozitează aproape imediat (mai ales în ficat) sub formă de glicogen.
Aceste depozite au însă o capacitate limitată, iar când sunt umplute, se activează metabolismul grăsimii și, practic, tot ceea ce se mănâncă ori s-a ingerat (carbohidrați, grăsimi sau parte din proteine) se transformă în grăsime de rezervă, altfel spus se depune în țesutul adipos, ca sursă de energie.
Excesul său duce la suprapondere și obezitate.
Mai trebuie să ținem cont și de un alt aspect, foarte important, care este termogeneza indusă de alimente, altfel spus energia care intră în joc pentru a avea loc procesele fiziologice de digestie, absorbție, distribuție, depozitare a nutrienților ingerați în timpul mâncării.
Există și alte aspecte descoperite recent, precum leptina (principalul hormon care influențează apetitul) sau amilopectina (o zaharidă care intră în compoziția amidonului) sau alte substanțe pe care le secretă țesutul nostru gras și care sunt folosite la anumite funcții precum cea de a informa creierul nostru asupra nivelului de grăsime care există în corp în scopul activării mecanismelor care o reglementează sau care o mențin la nivelurile adecvate.
Citește și Ceaiul de măghiran combate stresul
