Remedii din plante medicinale excelente pentru însănătoşirea ficatului atins de boală, remedii de mare ajutor inclusiv suferinzilor de ciroză hepatică.
După cum arată studii recente în domeniul fitofarmaceuticii, rostopasca (Chellidonium majus) este materia primă pentru foarte multe medicamente fabricate în Occident contra afecţiunilor hepatice.
Rostopasca este o plantă recunoscută în fitoterapie pentru proprietăţile sale antivirale, drenoare şi regenerative ale celulei hepatice, fiind eficientă în toate tipurile de hepatită: A, B, C, D şi E.
Pufuliţa cu flori mici (Epilobium montana, E. hirsutum) este un remediu tradiţional în medicina populară românească, fiind utilizată cu succes în hepatite şi ciroze hepatice.
Anghinarea (Cynara scolymus), pe lângă faptul că este un excelent tonic hepatic, are darul de a ajuta ficatul să-şi recapete structura normală, ceea ce este extrem de important la persoanele care au ciroză în faze avansate.
Citește și Întărirea imunității organismului cu fructe de soc
Fiecare plantă se macină fin cu râşniţa de cafea şi apoi se cerne printr-o sită fină. Pulberea obţinută este ca un praf foarte fin.
Anghinarea şi pufuliţa se amestecă în proporţii egale, apoi se ia 1 linguriţă din acest amestec, la care se adaugă un vârf de cuţit de pulbere de rostopască. Se iau patru asemenea doze pe zi, pe stomacul gol, înainte de masă cu jumătate de oră.
Doza se ţine sub limbă 10-15 minute, după care se înghite cu apă. Tratamentul durează minimum 6 luni în hepatita acută şi cronică şi 2 ani în ciroza hepatică. În dischinezie biliară, colecistită, dispepsii se fac cure de câte două săptămâni, cu o săptămână de pauză.
Este foarte important ca pulberea de rostopască să fie dozată separat, deoarece are o toxicitate ridicată şi, amestecată neomogen cu alte pulberi, poate produce otrăviri prin supradozare.
De asemenea, pulberile de plante vor fi date prin sită cu multă grijă, deoarece, la tratamente de lungă durată cu plante luate sublingual, pot apărea răni în gură, extrem de neplăcute, din cauza acţiunii mecanice a bucăţilor de plantă insuficient măcinate.
Reţete cu fructe de armurariu şi flori de siminoc
Într-un litru de apă clocotită se pun 2-3 linguri de fructe de armurariu (Silybum marianum) măcinate şi se fierb 2-3 minute. După ce, prin răcire, lichidul ajunge la temperatura camerei, se adaugă patru linguri de miere de salcâm.
Silimarina din armurariu are un deosebit efect hepatoprotector, iar componentele mierii de salcâm, în special glucoza şi fructoza, sunt elemente nutritive importante, regenerante, care măresc rezervele de glicogen din ficat. Se bea întreaga cantitate fracţionată pe parcursul unei zile, cu o oră înainte şi după mesele principale.
Cura se ţine 20 de zile, cu 10 zile de pauză, timp de trei luni.
Florile de siminoc (Helichrysum arenarium) sunt singurele părţi active terapeutic ale acestei plante şi se culeg începând din iunie şi până la sfîrşitul lunii octombrie. Au efecte coleretice, colagoge, antibacteriene, diuretice şi spasmolitice.
Citește și Uleiul de măsline și afecțiunile hepatice
Infuzia din flori de siminoc este foarte utilă în tratarea unor boli ale aparatului digestiv, rezultate excelente având în caz de hepatită, insuficienţă hepatică, dischinezie biliară, inflamaţii ale vezicii biliare, colecistite cronice, hipoaciditate gastrică, tulburări digestive şi helmintiază.
Mai ajută în ameliorarea durerilor reumatice şi artritice, în caz de gută şi tulburări metabolice. Infuzia se prepară din 30 g flori uscate la 1 litru de apă clocotită. Se infuzează 10 minute, se strecoară şi se bea câte 1 cană (250 ml), de 2-3 ori pe zi.
Alte amestecuri
În tratarea ficatului bolnav se pot folosi mai multe amestecuri din plante, fiecare plantă din cadrul amestecului respectiv având acţiune sinergică, de potenţare sau de echilibrare a acţiunilor terapeutice ale celorlalte plante.
De aceea, nu este recomandată amestecarea laolaltă a mai multor plante din amestecuri diferite, pentru că efectele finale ar putea fi destul de slabe sau chiar nule. Prin urmare, este recomandată respectarea reţetelor fitoterapeutice, acestea fiind verificate clinic în decursul timpului, având în spate sute de ani de utilizare.
Iată reţetele unor astfel de amestecuri: * ţintaură (plantă şi flori), pufuliţa cu flori mici, pedicuţă, turiţă mare, seminţe de armurariu; * rostopască, gălbenele, frunze de păpădie, cicoare (plantă sau rădăcină), cimbrişor; * sunătoare, frunze de patlagină, traista ciobanului, coada-calului, cimbru.
Pentru preparare, se pun într-un vas 5 căni de apă şi, când apa începe să fiarbă, se adaugă câte o linguriţă cu vârf de plantă uscată şi măcinată, în funcţie de amestecul folosit. Se infuzează 10-15 minute.
Atenţie! Pentru extragerea substanţelor active, florile şi frunzele uscate se ţin 3-5 minute în apă clocotită, seminţele se fierb 5-10 minute, coaja se fierbe 10-15 minute, iar rădăcinile se fierb 15-20 de minute.
Citește și Efectul antioxidant al ceaiului verde
Pentru administrare, cantitatea de ceai rezultată se împarte în 5-6 doze egale, care se vor bea cu înghiţituri mici, pe parcursul întregii zile.
În regimul alimentar, se vor consuma multe fructe şi legume proaspete, mai ales salate de morcovi şi ţelină.
De asemenea, foarte indicat în bolile hepatice este sucul de morcovi şi sucul de ţelină, preparate pe loc, din legume proaspete. Se va evita, pe cât posibil, carnea (se poate consuma doar carne fiartă de pasăre). Carnea de porc este cu desăvârşire interzisă.
Foarte bun pentru tratamentul bolilor de ficat este maceratul de obligeană – la o cană de apă se pune o linguriţă de plantă tocată şi se lasă de seara până dimineaţa.
Se consumă, după ce se încălzeşte pe baie de aburi, câte 6 înghiţituri zilnic (3 înainte şi 3 după masa de prânz), timp de o lună. Se face o pauză de două săptămâni, apoi se repetă.
